CSJ. Decizia nr. 325/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 325
DOSAR NR. 554 / 2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
La data de 18 decembrie 2002 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva deciziei civile nr.51din 16 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta, iar pronunţarea s-a amânat la 16 ianuarie 2003 şi apoi la 30 ianuarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 octombrie 2000 reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 13.506.139.000 lei, reprezentând diferenţa la fondul de redistribuire, aferent perioadei aprilie-mai 2000, plus 5.762.753.000 lei reprezentând majorări de întârziere de 0,3 % pentru neplata la termen a acestei diferenţe.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, că în conformitate cu art.60 lit."c" din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 modificat prin art.I pct.7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.30 din 29 octombrie 1998, cota aferentă fondului de redistribuire se stabileşte anual de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate în limita a 25 % din încasările fiecărei case de asigurări de sănătate.
Art.1 din Ordinul nr.47 din 18 aprilie 2000 al Preşedintelui C.N.A.S. prevede că pentru anul 2000, casele de asigurări de sănătate au obligaţia să vireze în primele trei zile lucrătoare ale lunii curente, în contul C.N.A.S., o cotă de 25 % din veniturile încasate în luna precedentă, pentru fondul de redistribuire.
În caz de nevirare sau virare cu întârziere a sumelor datorate la fondul de redistribuire, casele de asigurări de sănătate datorează majorări de întârziere potrivit dispoziţiilor legale în vigoare pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare.
Pentru veniturile colectate în lunile aprilie-mai 2000, Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi datora cota de 25 % reprezentând fond de redistribuire în sumă de 19.838.330.000 lei care trebuia virată până la data de 31 mai 2000, însă aceasta a achitat doar 6.332.191.000 lei, rămânând o diferenţă de 13.506.139 lei, pretinsă prin acţiune.
Au fost calculate majorări de întârziere aferente întregii sume datorate pentru perioada aprilie-mai 2000, iar pentru suma achitată s-au calculat majorări de întârziere pe perioada ianuarie-mai 2000.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în drept pe prevederile art.998-1003 cod civil raportat la art.60 din Legea nr.145/1997 modificat prin OUGnr.30/1998, art.1din HG354/1999, Ordinele nr.47/2000 şi 71/1999 ale Preşedintelui C.N.A.S.
În cursul procesului, la 26 ianuarie 2001 aceasta a depus o precizare de acţiune, prin care a renunţat la capătul de cerere vizând diferenţa la fondul de redistribuire şi a modificat câtimea majorărilor de întârziere de la 5.762.753.000 lei, la 9.565.227.000 lei, confirmând susţinerea pârâtei din întâmpinare în sensul că suma de 13.506.239.000 lei a fost achitată eşalonat, înainte de promovarea acţiunii.
Sesizat cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Iaşi prin sentinţa civilă nr.210 din 14 mai 2001 a respins acţiunea.
Pe baza ordinelor de plată anexate la întâmpinare, tribunalul a reţinut că, pârâta a virat la fondul de redistribuire cota de 25 % din sumele încasate, aşa încât pretenţiile reclamantei în acest sens sunt neîntemeiate.
Cu referire la majorările de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere, instanţa a reţinut că acestea nu sunt datorate, pentru că, pe de o parte ele nu sunt prevăzute printr-o dispoziţie legală sau stipulate printr-o convenţie între părţile litigante, iar pe de altă parte, fondul asigurărilor de sănătate este un fond special extrabugetar, neconstituind un impozit, taxă ori contribuţie directă căruia să i se aplice prevederile HG354/6 mai 1999 privind stabilirea cotei majorărilor de întârziere pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare.
Apelul declarat de reclamanta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a fost admis de Curtea de Apel Iaşi, care, prin Decizia civilă nr.51 din 16 noiembrie 2001, a schimbat în tot sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi în consecinţă:
- În baza dispoziţiilor art.246 C.proc.civ.a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cererii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 13.506.139.000 lei diferenţă fond de redistribuire neachitată în lunile aprilie-mai 2000;
- A admis capătul de cerere privind plata majorărilor de întârziere şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.565.227.000 lei, pentru neachitarea la termen a fondului de redistribuire în perioada ianuarie-mai 2000.
Pentru a hotărî astfel, curtea a reţinut că fondul de redistribuire fiind o resursă financiară publică, neplata la termenele scadente a sumelor datorate cu acest titlu atrage majorări de întârziere în cuantumul stabilit prin HG354/1999 şi că Ordinul nr.71/1999 al Preşedintelui C.N.A.S. prin care au fost stabilite cuantumurile şi condiţiile de colectare a fondului de redistribuire precum şi obligaţia de plată a majorărilor, esteobligatoriu pentru pârâtă atâta timp cât nu a fost contestat pe calea unei acţiuni în justiţie.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi a declarat recurs împotriva menţionatei decizii invocând nelegalitatea acesteia.
În esenţă recurenta a susţinut, că în mod greşit curtea a obligat-o să plătească majorări de întârziere în achitarea cotei de redistribuire, deoarece între aceasta şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nu există un raport contractual de natură a crea asemenea obligaţie şi nici un raport bugetar care să dea naştere unei obligaţii bugetare în sarcina sa.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma.
Aşa după cum rezultă din expunerea rezumată a actelor şi lucrărilor aflate la dosar, precum şi din dispoziţiile legale enunţate, fondul de asigurări de sănătate constituit conform prevederilor art.2(1) din Legea asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997, printre altele, se utilizează pentru fondul de redistribuire în cotă de până la 25 % stabilită anual de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
Administrarea fondului de asigurări de sănătate se face prin Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi prin Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti, acestea din urmă având şi sarcina colectării respectivului fond de la contribuabili.
Pentru anul 2000, Casele de asigurări de sănătate aveau obligaţia, ca din veniturile încasate în luna precedentă, să vireze în primele trei zile lucrătoare ale lunii curente, în contul C.N.A.S. o cotă de 25 % pentru fondul de redistribuire.
Întemeindu-se în drept în principal pe prevederile art.998 şi urm. din Codul civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, prin acţiunea introductivă reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată a-i plăti suma de 13.506.139.000 lei reprezentând diferenţa la fondul de redistribuire în cotă de 25 % asupra veniturilor colectate de la contribuabili în perioada aprilie-mai 2000, precum şi 5.762.753.000 lei reprezentând majorări de 0,3 % pentru plata cu întârziere a acestei sume.
În cursul procesului, respectiv la 26 ianuarie 2001 (fila 40 din dosarul nr.9713/2000 al Tribunalului Iaşi) reclamanta, confirmând susţinerile din întâmpinarea pârâtei referitoare la achitarea sumei de 13.506.139.000 lei înainte de promovarea acţiunii, a precizat că înţelege să pretindă doar majorările de întârziere al căror cuantum l-a stabilit a fi de 9.569.227.000 lei.
Aşadar obiectul litigiului constă în majorări de întârziere, determinate de nevirarea la termen a unor sume de bani încasate de pârâtă, ceea ce presupune în mod necesar existenţa unei culpe în sarcina acesteia.
În acest context se impunea în mod necesar, ca instanţele să stabilească pe bază de probe, dacă s-au făcut încasările de la contibuabili şi în ce cuantum, în ce termen trebuiau încasate sumele respective şi eventual dacă pârâta avea sau nu obligaţia legală de a percepe la rândul său, majorări de întârziere de la contribuabilii obligaţi direct faţă de bugetul asigurărilor de sănătate. De asemenea, trebuia să se stabilească eventualul prejudiciu produs reclamantei în cazul în care pârâta ar fi încasat sumele de la contribuabili şi nu le-ar fi virat C.N.A.S. în termenul stabilit de acesta.
Neprocedând astfel, instanţele au respins şi, respectiv, admis acţiunea fără suport probator şi, evident, fără suport legal, deci au pronunţat hotărâri netemeinice şi nelegale, supuse casării.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, hotărârile pronunţate urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare primei instanţe care va completa probatoriul cu acte, eventual expertiză contabilă în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Iaşi împotriva deciziei nr.51 din 16 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr.210 din 14 mai 2001 a Tribunalului Iaşi şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 327/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 316/2002. Civil → |
|---|
