CSJ. Decizia nr. 327/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 327Dosar nr. 2238/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă de instanţă, reclamantul C.D.D. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata de despăgubiri materiale – salarii, diferenţe de salarii, sporuri, indemnizaţii de conducere, venituri posibil de realizat – în cuantum de 680.000.000 lei, precum şi la plata de daune morale în sumă de 4 miliarde 320 milioane lei.
În motivarea cererii s-a arătat că în perioada 24 octombrie 1991 – 30 octombrie 1992, respectiv 372 zile, reclamantul a fost arestat, depus preventiv la Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, apoi la Penitenciarul Craiova, pentru faptele prevăzute de art. 223 alin. (29 C. pen., art. 215 alin. (2), art. 289, art. 291 C. pen., fiind în final achitat prin sentinţa penală nr. 1543 din 22 decembrie 1997 pronunţată de Judecătoria Sibiu, conform art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Urmare procesului penal, reclamantul şi familia sa, au fost lipsiţi de mijloacele necesare unui trai decent, au suferit psihic şi fizic, au fost afectaţi pe plan social şi profesional.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 504 alin. (2) C. proc. pen.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând obligarea la plata daunelor morale în sumă de 5 miliarde lei, precum şi la plata daunelor materiale de 904.400.000 lei reprezentând cheltuieli ocazionate cu efectuarea expertizelor în cauzele penale, onorariu avocat, cheltuieli cu tratamentele medicale şi balneoclimaterice până la data mediei de viaţă de 75 ani, diminuarea veniturilor urmare reducerii capacităţii de muncă.
După un prim ciclu procesual – în care acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, cauza fiind trimisă spre judecare pe fond, de Curtea Supremă de Justiţie, - la rejudecare, reclamantul şi-a precizat din nou acţiunea, solicitând calcularea şi operarea în carnetul de muncă a vechimii şi continuităţii în muncă pentru timpul cât a fost arestat; reintegrarea pe postul deţinut anterior arestării pe nedrept; obligarea Statului român la plata sumei de 25 miliarde lei sau a contravalorii a 1.000.000 dolari pentru pagubele materiale cauzate.
Prin Încheierea nr. 1065 din 14 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, judecata cauzei a fost strămutată de la Tribunalul Mehedinţi la Tribunalul Timiş.
În faţa acestei instanţe, la data de 12 iunie 2001, reclamantul a renunţat la judecată pentru capătul de cerere privind reintegrarea sa în postul deţinut anterior.
La 11 septembrie 2001 reclamantul îşi retractează această cerere de renunţare, iar apoi, îşi precizează acţiunea solicitând menţinerea ca parte în litigiu a S.C. A.S. Drobeta Turnu Severin pentru capătul de cerere privind reîncadrarea în funcţie.
Prin sentinţa civilă nr. 703 din 16 octombrie 2001, Tribunalul Timiş a admis în parte acţiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu Statul Român – reprezentat de Ministerul Finanţelor –DGFP Mehedinţi şi Ministerul de Finanţe Bucureşti. A obligat Statul Român prin Ministerul Finanţelor să plătească reclamantului suma de 1.321.398.222 lei despăgubiri civile şi 800.000.000 lei daune morale, total suma de 2.121.398.222 lei (în care sunt incluse şi cheltuielile de judecată) conform raportului de expertiză E.A. în cuantum de 73.279.927 lei;
A luat act de renunţarea reclamantului cu privire la reintegrarea în muncă pe postul deţinut anterior;
A respins capătul de cerere cu privire la înscrierea în carnetul de muncă a vechimii în muncă pe timpul cât a fost arestat pe nedrept în contradictoriu cu S.C. A.S. Baloteşti Drobeta Turnu Severin, ca neîntemeiată;
A respins în rest acţiunea reclamantului precizată ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că:
- în speţă sunt întrunite condiţiile art. 504-506 C. proc. civ. pentru ca reclamantul să poată solicita despăgubiri Statului Român pentru repararea pagubelor suferite în urma arestării nelegale;
- din expertiza contabilă efectuară de. E.A., reformulare, urmare şi a obiecţiunilor formulate de Ministerul Finanţelor în sensul că sumele stabilite prin expertiza efectuată sunt doar „posibile", rezultă sumele nete şi certe care i se cuvin reclamantului: 366.478.470 lei – venituri din salarii; 220.849.970 lei venituri din dividendele neîncasate; 660.606.268 lei cheltuieli cu procesele; 660.791.954 lei – venituri nerealizate din „ cenzorate şi consilii";
- în funcţie de numărul de zile în care reclamantul a fost lipsit de libertate, de gradul de constrângere al măsurilor preventive, de reputaţia persoanei, de suferinţele psihice şi fizice suportate, daunele morale se apreciază la suma de 800 milioane lei, incidente fiind prevederile art. 998, art. 999 şi art. 1.000 alin. (3) C. civ.;
- cât priveşte cererile privind înscrierea în carnetul de muncă a vechimii corespunzătoare perioadei în care a fost arestat pe nedrept, şi cea referitoare la reîncadrarea în muncă, pe postul deţinut anterior, acestea nu pot fi admise.
La cererea privind reîncadrarea, reclamantul a renunţat la data de 12 iunie 2001, renunţare devenită irevocabilă, chiar dacă s-a revenit asupra ei. De altfel, chiar dacă s-ar admite că revenirea asupra renunţării ar fi posibilă, oricum cererea este de respins, în considerarea faptului că unitatea a procedat legal la desfacerea contractului de muncă.
- Urmează a se respinge şi cererea privind înscrierea în carnetul de muncă privind vechimea în muncă pe timpul cât a fost arestat pe nedrept, faţă de S.C. A.S. Baloteşti.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 41 din 25 martie 2002, a respins apelurile declarate de reclamantul C.D.D., Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi – Drobeta Turnu Severin, Ministerul Finanţelor Publice Mehedinţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 703 din 16 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Timiş, şi cererile de intervenţie accesorie şi în interes propriu formulate de intervenientele C.C., B.C.M. şi C. I.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
- prin raportul de expertiză contabilă coroborat cu probele administrate, au fost stabilite despăgubirile cuvenite în cuantum de 1.321.398.222 lei prejudiciu material cauzat, în care s-au inclus: venituri nerealizate din salarii – 366.478.470 lei; venituri nerealizate din dividende – 220.847.870 lei şi cheltuieli ocazionate cu procesele ce reprezintă de altfel cheltuieli de judecată, totalul acestor despăgubiri fiind în cuantum de 660.606.268 lei, la acestea adăugându-se venituri nerealizate din cenzorate şi consilii de administraţie în sumă de 660.791.954 lei;
- conform art. 998 C. civ., ceea ce trebuie reparat nu este numai paguba produsă la data când a fost săvârşită fapta ilicită, ci şi aceea care se prezintă ca o prelungire neîndoielnică şi directă a prejudiciului iniţial, iar în sensul art. 504 C. proc. pen., prin pagubă urmează a se înţelege nu numai venitul de care a fost lipsit pe timpul deţinerii, ci şi orice cheltuială derivată din faptul deţinerii şi în legătură directă cu ea;
- daunele morale, în cuantum de 800.000.000 lei, au fost acordate, avându-se în vedere faptul că prin condamnare i-a fost ştirbită reputaţia reclamantului, afectată poziţia socială, s-au avut în vedere suferinţele psihice şi fizice, raportat la numărul zilelor de detenţie;
- prin acordarea despăgubirilor materiale şi morale în sumă totală de 2.121.398.222 lei a fost reparat integral prejudiciul cauzat reclamantului, în cuantumul acestor despăgubiri fiind incluse şi celelalte drepturi cuvenite în raport de vechimea şi continuitatea în muncă, respectiv sporul de vechime în aceeaşi unitate şi celelalte drepturi ce derivă de aici;
- cu privire la cererea de reintegrare în postul deţinut anterior, reclamantul a renunţat la judecarea acestui capăt de cerere astfel că nu mai putea reveni asupra acestei renunţări;
- potrivit dispoziţiilor art. 3712 C. proc. civ., cu ocazia executării silite, organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, reclamantul având deci această posibilitate;
- pentru aceleaşi considerente, se va respinge cererea de intervenţie accesorie, şi cererile de intervenţie în interes propriu se vor respinge nefiind aplicabile dispoziţiile art. 50 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, în numele Ministerului Finanţelor Publice, reclamantul C.D.D. şi intervenientele C.M.C., C.I.G., B.C.M..
În recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, se reţine:
- instanţa nu a observat că în cauză, D.G.F.P. Mehedinţi, nu avea calitatea de reprezentant al Ministerului Finanţelor Publice în raport de prevederile Legii nr. 19/2001 conform cărora, numai ministrul finanţelor putea mandata această unitate să reprezinte Ministerul Finanţelor Publice, în cauză delegaţia de împuternicire fiind emisă de către Direcţia Generală Juridică Bucureşti.
- Statul Român a fost obligat la despăgubiri pentru prejudicii care nu erau certe, respectiv venituri din dividende şi sume de care ar fi fost lipsit reclamantul pentru că nu a mai făcut parte din consiliul de administraţie ori din cenzorate;
- Temeiul de drept reţinut de instanţă – art. 990 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., este greşit, negăsindu-şi aplicarea în cauză, răspunderea statului în baza art. 504 -506 C. proc. pen. fiind o răspundere obiectivă, ce nu se poate întemeia pe un suport de prepuşenie, în calitate de comitent.
Direcţia Generală a Finanţelor Publice Mehedinţi, a formulat recurs în numele Ministerului Finanţelor Publice, criticând hotărârea dată în apel care a menţinut cuantumul despăgubirilor morale şi materiale date de instanţa de fond.
Se susţine de asemeni, că în mod greşit s-a menţinut obligarea la plata sumei de 660.791.954 lei ca venituri posibile nerealizate, prejudiciu nedovedit în mod cert, iar cu privire la daunele morale, acestea au fost acordate, fără criterii bine definite, în cuantum exagerat.
Intervenienta C.M.C. critică hotărârea atacată pentru motive de fond susţinând că reclamantului trebuiau să i se acorde şi despăgubiri reprezentând salariul neîncasat corespunzător funcţiei de director, precum şi diferenţe salariale dintre funcţia de economist principal şi cea deţinută anterior arestării pe nedrept, despăgubirile civile fiind calculate eronat de instanţa de fond, inclusiv în ce priveşte cuantumul daunelor morale.
Recurentele B.C.M. şi C.I.G., susţin că respingerea cererii de intervenţie s-a făcut netemeinic şi nelegal, ele fiind afectate grav ca urmare a arestării pe nedrept a tatălui lor, iar cu privire la daunele morale, acestea trebuiesc acordate spre limita superioară a cererii formulate, respectiv pentru suma de 2.800.000.000 lei.
Reclamantul C.D.D. în dezvoltarea motivelor sale de recurs arată că:
- greşit s-a respins critica privind reconstituirea vechimii în muncă pentru perioada de arestare şi detenţie preventivă,
- în ce priveşte daunele materiale cuantumul acestora a fost stabilit în mod necorespunzător, fără a se lua în calcul, exp. ec. E.A.– supliment.
În acest sens, daunele materiale ce trebuiau acordate, sunt: 1.985.064.056 lei – în loc de 1.321.398.222 lei; 2.650.994.089 lei în loc de 1.321.398.222 lei – sume actualizate cu indicele de inflaţie la data de 31 martie 2002 – sau, 3.892.994.088 lei în loc de 1.321.398.222 lei, ce cuprinde corecţia drepturilor în funcţie de influenţele prevederilor Legii pensionării nr. 19/2000.
- instanţa de apel a reţinut greşit dispoziţiile art. 3712 C. proc. civ., referitor la posibilitatea actualizării valorii obligaţiei stabilite în bani, cu ocazia executării silite, instanţa de recurs urmând a reţine în hotărâre actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri, potrivit indicelui de inflaţie, pe perioada de la data acordării – 31 martie 2002 – până la data punerii efective în executare a hotărârii.
- cu privire la daunele morale – instanţele nu au avut în vedere toate criteriile de apreciere, respectiv gravele consecinţe pe care le-a avut arestarea şi judecarea reclamantului, din probele administrate putându-se desprinde criterii care ar fi condus la stabilirea unui cuantum care să realizeze o reparare integrală şi efectivă a suferinţelor psihice şi fizice încercate.
- referitor la capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deţinut anterior arestării preventive, instanţa trebuia să reţină că, în mod justificat, s-a revenit la cererea de renunţare la funcţie şi nu să facă aplicarea prevederilor art. 294 C. proc. civ., nefiind vorba de formularea unei noi cereri sub acest aspect.
- instanţa de recurs, să precizeze în hotărârea ce va pronunţa, că sumele acordate ca despăgubiri materiale şi morale se vor actualiza în funcţie de indicele de inflaţie – stabilit până la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului este de reţinut:
- În ce priveşte recursurile formulate de intervenientele în interes propriu B.C.M. şi C.I.G., acestea nu sunt întemeiate.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, cererile formulate astfel de către recurentele de acum, pentru prima dată în faţa instanţei de apel, raportat la prevederile art. 50 alin. (2) sunt inadmisibile, motiv pentru care soluţia de respingere apare ca legală.
Aşa fiind, recursurile urmează a fi respinse.
- Referitor la susţinerea din recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, privind lipsa calităţii de reprezentant în cauză, pentru Ministerul Finanţelor, a D.G.F.P. Mehedinţi şi de aici că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, aceasta nu poate fi primită, câtă vreme Ministerul Finanţelor Publice a fost citat legal, în mod separat, hotărârea fiind pronunţată tot astfel.
- De altfel, apelul declarat în cauză de D.G.F.P. Mehedinţi, în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, a fost însuşit în mod expres de către acesta din urmă, iar pe de altă parte, a se invoca acum propria culpă a Ministerului Finanţelor în legătură cu mandatul dat, nu poate fi admis.
Recursurile - promovate de reclamant, de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de Ministerul Finanţelor Publice şi de intervenienta accesorie C.M. C., sunt fondate însă, potrivit celor ce urmează:
Recursurile privesc, printre altele, acordarea, corectă sau nu, a daunelor, de către prima instanţă, menţinute astfel în apel. În acest sens, s-au invocat erori de calcul, acordarea nejustificată a unor sume, sau neacordarea altora. Critici în acest sens au fost formulate şi în apelurile declarate împotriva hotărârii primei instanţe, cu referire directă la expertiza contabilă efectuată în cauză şi la concluziile acesteia, în temeiul cărora a fost dată hotărârea.
Tocmai în soluţionarea apelurilor formulate astfel, instanţa de apel a admis cererea apelantei Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, dispunând efectuarea unei noi expertize, ambele părţi depunând la dosar, la indicaţia instanţei, obiectivele de rezolvat. În considerarea (eronată) a prevederilor art. 292 C. proc. civ., instanţa a revenit însă, nejustificat asupra probei admise, probă pertinentă soluţionării cauzei, raportat la prevederile art. 295 C. proc. civ. şi cu atât mai mult, cu cât reclamantul apelant făcuse dovada, în apel, cu raportul de expertiză supliment – precizări, completări -, efectuat, adevărat, extrajudiciar, că acelaşi expert a înţeles să revină, în parte, asupra expertizei avută în vedere de instanţă.
Revenind asupra probei, în aceste circumstanţe, instanţa a încălcat astfel prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Apoi, sub un alt aspect, este adevărat că în prezent, dispoziţiile art. 3712 C. proc. civ. permit ca, în anumite condiţii, - printre altele, când titlul executoriu conţine suficiente criterii, organul de executare să poată actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani.
Această dispoziţie, aplicabilă în materia executării silite, nu poate exclude însă, incidenţa, la cerere, a prevederilor art. 294 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul cărora reclamantul a solicitat, în apel, actualizarea valorică a sumelor acordate de către prima instanţă. În atare situaţie, greşit instanţa de apel nu s-a pronunţat pe fond asupra cererii formulate, acest lucru neputându-se face, desigur, cu ocazia judecării recursului.
Mai este de reţinut, în legătură cu recursul promovat de reclamant, că unul din capetele de cerere, reluat în apel, l-a constituit înscrierea în carnetul de muncă a vechimii în muncă reconstituite, cerere formulată în considerarea dispoziţiilor art. 504 alin. (4) C. proc. pen.
Prima instanţă a respins această cerere, fără motivare, iar instanţa de apel, a menţinut implicit soluţia, din considerentele hotărârii atacate cu recurs, nerezultând însă că s-a pronunţat în legătură cu motivul de apel invocat sub acest aspect. În acest sens, nu se poate presupune că afirmaţia sumară din hotărâre, cum că în cuantumul despăgubirilor acordate sunt incluse şi celelalte drepturi cuvenite în raport de vechimea în muncă, reprezintă o motivare a soluţiei date, critica din apel vizând faptul că cererea având ca obiect reconstituirea vechimii în muncă şi înscrierea acestei menţiuni în cartea de muncă, a fost greşit respinsă.
De altfel, în apel, partea, faţă de care, prima instanţă s-a pronunţat în această privinţă – S.C. A.S. Baloteşti Drobeta Turnu Severin , - nici nu a fost citată.
Aşa fiind şi raportat la prevederile art. 314 şi art. 315 C. proc. civ., în sensul celor de mai sus, recursurile urmează a fi admise, a se casa hotărârea atacată şi a se trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor în vederea completării probatoriului administrat, în principal prin efectuarea expertizei contabile menţionate, ocazie cu care instanţa se va pronunţa corespunzător şi asupra cererilor amintite, având în vedere şi celelalte chestiuni invocate în recursuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, de D.G.F.P. Mehedinţi în numele Ministerului Finanţelor Publice, de reclamantul C.D.D. şi intervenienta în interes propriu C.M.C. împotriva deciziei nr. 41 din 25 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Respinge recursul declarat de intervenientele B.C.M. şi C.I.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 326/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 325/2002. Civil → |
|---|
