CSJ. Decizia nr. 326/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.326Dosar nr.1643/2002
Şedinţa publică din 30 ianuarie 2003
La data de 17 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâţii B.S.şi B.Z.împotriva deciziei civile nr.571 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 17 ianuarie 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 30 ianuarie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 9 octombrie 2000, reclamanţiiB.S.şi B.J.a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti solicitând lăsarea în deplină proprietate şi posesie a imobilului din Bucureşti str.Smârdan nr.3, colţ cu str.Lipscani nr.27, respectiv camera – mezanin (ap.2) 2 camere (ap.3) WC. la mezanin, pivniţă, cota aferentă din teren şi folosinţa părţilor comune din imobil, imobil expropriat prin Decretul nr.494/1971 pentru modernizarea „Curţii Vechi", până în prezent scopul exproprierii nefiind realizat.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr.286 din 22.03.2001, a admis acţiunea, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bucureşti şi a obligat pârâta să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor suprafaţa construităde 105.55 mp. care reprezintă partea din imobilul situat în str.Smârdan nr.13, sector 3, Bucureşti, formată din cameră la parter (fost ap.2), 2 camere (fost ap.2) şi WC la mezanin (etaj)şi boxă la subsol, cota indiviză de teren de 15 mp. aferentă imobilului şi folosinţa părţilor comune ale imobilului.
Pentru aceasta s-a reţinut că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului, prin decretul de expropriere nr.494/1971 în scopul restaurării, modernizării şi amenajării unor clădiriîn zona Curtea Veche; – spaţiul expropriat nu a fost demolat sau modificat, fiind folosit ca spaţiu cu altă destinaţie, închiriat către Fundaţia Ecologistă „Dreptul la Natură" – contract nr.55/1999, în prezent neexistînd planuri de sistematizare pentru acest imobil, asfelîncât decretul de expropriere nu şi-a atins scopul.
Prin Decizia civilă nr.571 din 26 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă a admis apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr.286/22.03.2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că imobilul proprietatea reclamanţilor a fost expropriat conform Decretului nr.494/1971 în baza căruia s-a emis decizie nr.96/31.01.1972 a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, exproprierea a fost făcută pentru cauză de utilitate publică, nu rezultă cu certitudine dacă scopul exproprierii a fost realizat şi dacă părţile au primit o justă despăgubire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanţii întemeindu-l pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,9 şi 10 C.proc.civ., apreciind că motivarea hotărârii atacate este insuficientă, superficială, nu se referă laprobele administrate şi a reţinut eronat că au fost îndeplinite condiţiile exproprierii.
Recursuleste întemeiat.
Într-adevăr instanţa de apel a schimbat în tot hotărârea primei instanţe – prin care a fost admisă acţiunea -, în sensul respingerii cereriiîn retrocedarea imobilului în litigiu, numai în considerarea faptului că, din adresele D.P.I. – D.G.A.F.I. nr.21531/2000 şi nr.27509/2000 rezultă că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului, prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică, nerezultînd cu certitudine, din relaţiile menţionate dacă scopul exproprierii a fost realizat.
Or, dimpotrivă, din actele şi lucrările dosarului, inclusiv expertiza tehnicăefectuatăîn cauză – f.10,31,32,39 – dosar fond aşa cum temeinicşi legal a reţinut prima instanţă, în raport de elementele de fapt şi de drept invocate prin acţiune, se desprinde în mod cert concluzia, că dacă exproprierea s-a dispus în scop de utilitate publică „extindere şi modernizare Curtea Veche" – acest scop nu s-a realizat, în prezent spaţiile fiind închiriate la alte persoane fizice sau juridice.
Aşadar, cum scopul şi cerinţele exproprierii dispuse prin Decretul nr.494/1971 nu au fost îndeplinite, în speţă - devin incidente prevederile art.35 din Legea nr.33/1994 – acţiunea fiind promovată pe calea dreptului comun -, menţionate, de altfel, în motivarea cererii introductive de instanţă şi invocate expres ca temei juridic,(f.48 fond) în baza cărora imobilul este supus retrocedăriiîn proprietate.
Faţă de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., urmează a se admite recursul, a se modifica hotărârea atacată în sensul respingerii apelului, cu menţinerea sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanţii B.S.şi B.Z.împotriva deciziei civile nr.571 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă,pe care o modifică în sensul că respinge apelul declarat de Primăria Municipiului Bucureşti prin Primar General împotriva sentinţei civile nr.286 din 22 martie 2001 a Tribunalului Bucureşti – secţia a IV-a civilă pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 328/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 327/2002. Civil → |
|---|
