ICCJ. Decizia nr. 3559/2002. Civil. Revendicare. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 3559

Dosar nr. 2819/2002

Şedinţa publică din 12 mai 2004

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 21 ianuarie 1998 pe rolul Judecătoriei Deva, reclamantul L.A.T. a solicitat revendicarea imobilului situat în Deva, construcţie şi teren aferent, înscrise în CF 999, în contradictoriu cu statul român şi S.C. A. S.A. Deva. În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ., Legea nr. 112/1995 şi normele metodologice de aplicare. De asemeni, a cerut anularea înscrierilor din CF 999 de sub nr. 28, 29 şi 30.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că imobilul a aparţinut unchiului său S.B., decedat în 1980 al cărui moştenitor, prin reprezentare este reclamantul, ca nepot de soră predecedată şi a fost preluat de stat în aplicarea Decretului nr. 712/1996. A mai precizat că terenul ce constituia grădina i-a fost retrocedat în baza Legii nr. 18/1991, iar cererea pe care a formulat-o potrivit Legii nr. 112/1995 i-a fost respinsă de Comisia judeţeană, cu motivarea că preluarea de către stat s-a făcut fără titlu valabil (fila 11).

Pârâta S.C. A. S.A. Deva a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii de proprietar, lipsa identităţii între imobilul revendicat. Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 1 miliard lei, contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil începând cu anul 1964.

Şi Ministerul Finanţelor, pentru statul român, prin mandatar D.G.F.P.C.F.S. Hunedoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, în principal pentru că în asemenea litigii statul este reprezentat de Consiliile locale, iar nu de Ministerul Finanţelor.

În baza înscrisurilor de la dosar, Judecătoria Deva, prin sentinţa civilă nr. 2760 din 7 iulie 1998 a respins acţiunea şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională, reţinând în esenţă că Decretul nr. 712/1966 a constituit titlu valabil pentru stat, astfel că revendicarea de drept comun este exclusă.

Această sentinţă a fost desfiinţată în urma exercitării căilor de atac, judecata reluându-se în faţa aceleiaşi instanţe, în dosarul nr. 6217/1999.

Instanţa de control judiciar a indicat instanţei de trimitere să verifice, în rejudecare, dacă la data cumpărării terenului de către antecesorul reclamantului existau sau nu supraedificatele din litigiu.

S-au administrat probe cu înscrisuri, declaraţii de martori şi interogatoriu.

Excepţia necompetenţei materiale a instanţei a fost unită cu fondul, iar prin sentinţa civilă nr. 1092 din 17 martie 2000 Judecătoria Deva a respins acţiunea şi a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională.

În motivare, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada calităţii sale procesual active în acţiunea în revendicare, nefiind înscris în cartea funciară dreptul asupra edificatelor.

Apelul reclamantului a fost admis de tribunal, care a reţinut cauza spre a o judeca în primă instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 109 din 30 aprilie 2001 Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a admis acţiunea.

A constatat că imobilul înscris în CF 999 Deva nr. top 547, 545/1 situat la nr. 7 a fost proprietatea antecesorului reclamantului.

A constatat că imobilul a trecut ilegal în proprietatea statului român. A dispus retrocedarea către reclamant a imobilului.

A fost anulat ca netimbrat capătul de cerere reconvenţională privind contravaloarea lucrărilor efectuate la imobil şi a respins capătul de cerere reconvenţională formulat de aceeaşi pârâtă S.C. A. S.A. privind constituirea unui drept de servitute şi a unui drept de superficie asupra construcţiei edificate şi asupra terenului de sub imobil.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare din 10 aprilie 1946 înscris în cartea funciară s-a făcut dovada că autorul reclamantului, S.B., a fost proprietarul terenului şi al casei de locuit compusă din 8 camere, nefiind relevant că nu a locuit niciodată acolo. Trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil, imobilul fiind preluat în baza Decretului nr. 712/1966, figurând însă şi în anexa Decretului nr. 92/1950, dar pe numele altei persoane, anume L.G.

Ca atare, a conchis instanţa, dacă titlul Statului nu a fost valabil, înseamnă că nu s-a transmis valabil nici către actuala deţinătoare, privatizată conform Legii nr. 15/1990, S.C. A. S.A.

Cu privire la cererea reconvenţională a acesteia, s-a constatat că se impune anularea ca netimbrat a capătului privind pretenţii din îmbunătăţiri, deşi s-a renunţat la el, iar cel de-al doilea a fost privit ca nefondat, întrucât atât terenul, cât şi construcţia aparţin unui singur proprietar.

Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii.

Prin Decizia nr. 192 din 16 noiembrie 2001, admiţând apelurile, Curtea de apel Alba Iulia a anulat hotărârea şi a reţinut cauza spre rejudecare, cu motivarea că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra calităţii procesual active a Consiliului Judeţean Hunedoara şi a Ministerului Finanţelor.

Nu s-au mai administrat alte probe, iar prin Decizia civilă nr. 211 din 21 decembrie 2001 aceeaşi Curte a admis acţiunea, a constatat că imobilul înscris în CF 999 Deva nr. top 547 şi 545/1 situat la nr. 7 a trecut ilegal în proprietatea statului român.

A obligat pe pârâţii statul român reprezentat prin Consiliul local Deva şi S.C. A. S.A. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului. A fost respinsă acţiunea faţă de D.G.F.P.C.F.S. Hunedoara şi a Ministerului Finanţelor, pentru lipsa calităţii procesual pasive.

A fost anulată ca netimbrată cererea reconvenţională a pârâtei S.C. A. S.A. vizând plata contravalorii îmbunătăţirilor şi ca nefondată a fost respinsă cererea de recunoaştere a unui drept de superficie şi servitute, formulată de aceeaşi pârâtă.

S-a reţinut că imobilul cumpărat în 1946 de unchiul reclamantului, pe care acesta îl moşteneşte, a trecut fără titlu în proprietatea statului, astfel cum s-a reţinut şi prin hotărârea nr. 33/1997 a Comisiei Judeţene Hunedoara pentru aplicarea Legii nr. 112/1995.

Ca atare, invocarea art. 20 din Legea nr. 15/1990 de către pârâta S.C. A. S.A. nu este incidentă, transmiterea către aceasta de către stat fiind la rândul ei ilegală.

Dat fiind că nu s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, s-a constatat că Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesual pasivă în cauză.

Cu privire la cererea reconvenţională vizând îmbunătăţirile, s-a constatat că s-a renunţat în scris la ea, dar a fost şi netimbrată, iar cel de-al doilea capăt de cerere este nefondat, neexistând acordul proprietarului pentru edificarea de către pârâtă a unor îmbunătăţiri şi extinderi.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâta S.C. A. S.A. Deva şi D.G.F.P. Hunedoara în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice. În recursul său, pârâta S.C. A. S.A. a invocat incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 6 – 10 C. proc. civ.

Astfel, în primul rând s-a invocat împrejurarea că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, atunci când s-a pronunţat şi asupra construcţiei, ca aparţinând reclamantului, deşi nu figurează în cartea funciară.

Prin invocarea pct. 10 al art. 304 C. proc. civ., recurenta susţine că instanţa nu s-a pronunţat asupra conţinutului cărţii funciare 999, analiză ce era hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

În fine, s-a susţinut că reclamantul nu ar avea calitate procesual activă, el fiind nepot de soră al fostului proprietar, ca atare moştenitor nesezinar, având nevoie de un certificat de moştenitor pentru a-şi legitima calitatea. În plus, cu privire la fondul cauzei, s-a apreciat că atribuirea construcţiei către reclamant ar constitui o îmbogăţire fără justă cauză a acestuia, în condiţiile în care nu s-a dovedit că antecesorii săi ar fi avut în proprietate imobilul construit.

Recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse.

Este necontestat că reclamantul îşi justifică prin certificatul de calitate de moştenitor nr. 1/1997 eliberat de B.N.P. S.E. din Deva calitatea procesuală activă în cauză.

În această calitate era îndreptăţit să revendice bunurile ce au aparţinut autorului său.

Este fondat însă motivul bazat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Faţă de împrejurarea că la dosar există în copie xerox necertificată, mai multe extrase de carte funciară, coroborate cu existenţa unor înscrisuri depuse de recurentă din care rezultă efectuarea unor lucrări de construcţii pe terenul în discuţie, Înalta Curte constată că situaţia de fapt nu este pe deplin stabilită în sensul art. 314 C. proc. civ., astfel că Decizia atacată va fi casată, cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu ocazia reluării judecăţii, instanţa va face aplicarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., dispunând efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să determine indubitabil întinderea imobilului revendicat şi vechimea construcţiilor, pe baza actelor prezentate de părţi.

Cu aceeaşi ocazie se va motiva concluzia privind trecerea cu sau fără titlu valabil a imobilului în proprietatea statului, ce poate avea consecinţe şi asupra concluziei privind legalitatea titlului exhibat de pârâtă.

Cu privire la recursul declarat de Ministerul Finanţelor, care invocă lipsa calităţii sale procesual pasive, va fi respins ca nefondat, el fiind lipsit de interes, în condiţiile în care prin Decizia recurată s-a respins acţiunea în contradictoriu cu această parte.

Pentru considerentele anterior expuse, conform art. 312 coroborat cu art. 314 C. proc. civ. recursul pârâtei S.C. A. S.A. se va admite, iar al Ministerului Finanţelor Publice se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de S.C. A. S.A. Deva împotriva deciziei civile nr. 211 din 21 decembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice în numele Statului Român împotriva aceleiaşi decizii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2004.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3559/2002. Civil. Revendicare. Recurs