ICCJ. Decizia nr. 356/2002. Civil. Constatare drept de proprietate. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 356
Dosar nr. 4350/1/2002
nr. vechi 2096/2002
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2006
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.F. a chemat în judecată Primăria Municipiului Giurgiu şi Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P. Giurgiu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate calitatea sa de proprietar prin efectul uzucapiunii asupra suprafeţei de 200 mp teren situat în Giurgiu, terenul proprietatea sa şi cu terenul deţinut de proprietara M.I.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că stăpâneşte acest teren din anul 1959, când a cumpărat de la O.D. cu chitanţă suprafaţa de 450 mp, pe care în 1979 a fost nevoit să o doneze statului, donaţia fiind constatată nulă, prin sentinţa civilă nr. 1462 din 5 aprilie 1994 a Judecătoriei Giurgiu, iar prin sentinţa civilă nr. 648/1998 a aceleiaşi judecătorii s-a constatat perfectă vânzarea doar pentru 250 mp, pentru care vânzătorul a făcut dovada proprietăţii cu acte.
Judecătoria Giurgiu, investită cu soluţionarea cauzei, a respins excepţia autorităţii lucrului judecat invocată de pârâta Primăria municipiului Giurgiu, a admis acţiunea şi a constatat calitatea reclamantului de proprietar prin efectul uzucapiunii asupra suprafeţei de 450 mp teren, situat în Giurgiu, şi proprietatea M.F., prin sentinţa civilă nr. 5425 din 20 decembrie 2000.
Cu referire la excepţia autorităţii lucrului judecat în care pârâta a invocat sentinţa civilă nr. 4600 din 7 aprilie 1999 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, s-a reţinut că, în speţă, nu există identitate de părţi, obiect şi cauză, întrucât, prin această sentinţă s-a respins acţiunea în revendicare a terenului din strada L. formulată de soţii C. în contradictoriu cu Consiliul local al Municipiului Giurgiu şi M.I., precum şi acţiunea în constatarea nulităţii parţiale a titlului de proprietate nr. 49.891 din 17 aprilie 1995 emis I.M. pentru 200 mp în intravilanul municipiului Giurgiu şi s-a admis cererea de intervenţie principală formulată de M.F., constatându-se calitatea intervenientului de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 190 mp revendicat de reclamanţi.
În privinţa fondului acţiunii s-a reţinut de către judecătorie că reclamantul C.F. a stăpânit continuu, netulburat şi cu bună credinţă întreaga suprafaţă de 450 mp, din 1958 până în 1979, când posesia a fost tulburată prin cedarea forţată a proprietăţii, precum şi după anul 1990, prin restabilirea proprietăţii ca efect al anulării donaţiei, iar temeiul posesiei a fost înţelegea părţilor, deşi nu s-a prezentat act de proprietate.
Apelul Primăriei municipiului Giurgiu a fost respins ca nemotivat prin Decizia civilă nr. 335 din 24 aprilie 2001 pronunţată de Tribunalul Giurgiu. Sentinţa a devenit şi irevocabilă la data de 15 mai 2001, nefiind exercitată calea de atac a recursului.
La 14 mai 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138 din 2 octombrie 2000 şi nr. 59 din 27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 5425 din 20 decembrie 2000 a Judecătoriei Giurgiu, considerând că aceasta a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că este şi vădit netemeinică.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că: instanţa, în mod greşit, nu a soluţionat cererea în contradictoriu cu fostul proprietar, a admis acţiunea în constatarea uzucapiunii fără a ţine seama de prevederile art. 1863 şi urm. şi, respectiv art. 1867 C. civ., a admis acţiunea pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea cu care a fost sesizată.
Recursul în anulare este fondat.
Fiind cunoscut că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii asupra unui imobil, reprezintă în mod indirect şi o sancţiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar, e necesar ca acţiunea în constatarea calităţii de proprietar prin efectul uzucapiunii, să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar.
Din probele dosarului rezultă că suprafaţa de 450 mp cuprinde atât terenul cu privire la care Judecătoria Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 648/1998 a constatat încheiat contractul de vânzare-cumpărare intervenit la 13 octombrie 1958 între defunctul O.D. (vânzător) şi C.F. (cumpărător), cât şi suprafaţa de 190 mp atribuită I.M. de Comisia de aplicare a Legii 18/1991 cu titlu de proprietate nr.4989/17 aprilie 1995 şi cu privire la care ulterior, prin sentinţa civilă nr. 4600/1999 a Judecătoriei sectorului 6 s-a constatat că M.F. are calitatea de proprietar.
Or, în această situaţie se impunea ca, în cauză, să aibă calitate de pârâţi, atât descendenţii lui O.D., cât şi proprietarii M.I. şi M.F.
Cu toate acestea, judecătoria în mod greşit a admis acţiunea în contradictoriu cu Primăria Municipiului Giurgiu şi Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Giurgiu.
Au fost greşit aplicate şi prevederile legale referitoare la întreruperea prescripţiei. Potrivit art. 1863 şi urm. C. civ. prescripţia poate fi întreruptă în mod natural, atunci când posesorul este lipsit mai mult de un an de folosinţa lucrului de către vechiul proprietar sau de către o a treia persoană, iar întreruperea civilă are loc în cazul introducerii unei acţiuni directe la instanţă, sau pe cale incidentală. În această situaţie, potrivit art. 1867 C. civ. întreruperea şterge orice prescripţie începută înaintea sa, acea prescripţie în nici un caz nemaiputând fi continuată.
În speţă însă, în ce priveşte diferenţa de 200 mp teren pentru care defunctul vânzător O.D. nu a făcut dovada dreptului de proprietate la încheierea chitanţei sub semnătură privată în 1958 şi pe care reclamantul C.F. a pretins că l-ar fi posedat neîntrerupt, nu este îndeplinită condiţia împlinirii termenului necesar uzucapiunii, care a fost întrerupt prin sentinţa civilă nr. 4600/1999 a Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti (definitivă prin Decizia civilă nr. 2054/1999 a Tribunalului Bucureşti), prin care s-a admis cererea de intervenţie principală a lui M.F. şi s-a constatat dreptul de proprietate al acestuia asupra suprafeţei de 190 mp teren.
Reclamantul a pierdut şi posesia terenului în litigiu mai mult de un an.
Din acest punct de vedere, pentru clarificarea tuturor aspectelor legate de prescripţia achizitivă şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale menţionate, instanţa trebuia să completeze probatoriul, ceea ce nu a făcut.
De asemenea, în mod greşit instanţa a admis acţiunea pentru o suprafaţă de teren mai mare decât cea cu care a fost sesizată prin cerere, respectiv, pentru 450 mp, faţă de 200 mp, încălcând astfel prevederile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. în redactarea actuală.
Din considerentele menţionate, rezultă că instanţa a admis acţiunea cu încălcarea esenţială a textelor de lege citate şi, făcând totodată, o insuficientă şi greşită aplicare a probelor administrate.
Aşa fiind, recursul în anulare urmează a se admite, sentinţa civilă nr. 5425 din 20 decembrie 2000 a Judecătoriei Giurgiu, precum şi Decizia civilă nr. 335 din 24 aprilie 2001 a Tribunalului Giurgiu, urmează a fi casate, iar cauza urmează a se trimite spre rejudecare la Judecătoria Giurgiu.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va proceda la completarea probatoriului ce se impune pentru clarificarea tuturor aspectelor menţionate în considerente şi aplicarea corectă a prevederilor legale în materie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 5425 din 20 decembrie 2000 a Judecătoriei Giurgiu şi a deciziei nr. 335 din 24 aprilie 2001 a Tribunalului Giurgiu.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5726/2002. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1982/2002. Civil. Revendicare. Recurs în... → |
|---|
