CSJ. Decizia nr. 366/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 366Dosar nr. 2092/2002
Şedinţa publică din 4 februarie 200.
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 2000 sub nr. 16/PJ pe rolul Judecătoriei Motru, S.C. A. S.A. Motru, în contradictoriu cu S.L.A. Motru, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună efectuarea menţiunii privind dizolvarea S.L. A. Motru în registrul persoanelor juridice.
În drept, cererea se întemeiază pe prevederile art. 39 din Legea nr. 54/1991.
S.L. A. Motru a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condiţii legale privind dizolvarea sindicatului.
Judecătoria Motru, prin sentinţa civilă nr. 15 PJ din 6 aprilie 2000, a admis cererea astfel cum a fost formulată.
Apelul declarat de către S.L. A. Motru împotriva acestei sentinţe a fost admis de către Tribunalul Gorj care, prin Decizia civilă nr. 3539 din 7 iunie 2000, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinând că procesul s-a judecat cu lipsă de procedură cu apelantul.
Cauza a fost înregistrată pentru rejudecare sub nr. 22 PJ pe rolul Judecătoriei Motru.
La data de 4 decembrie 2000, Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere Gorj a formulat cerere de intervenţie accesorie în sprijinul S.L. A. Motru, solicitând respingerea cererii S.C. A. Motru ca nelegală, deoarece prin admiterea ei s-ar încălca prevederile art. 40 din Legea nr. 54/1991.
Judecătoria Motru, prin sentinţa civilă nr. 25 din 27 decembrie 2000, a admis cererea şi a dispus efectuarea menţiunii privind dizolvarea S.L. A. Motru, în registrul persoanelor juridice.
A respins ca nefondată cererea de intervenţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, că în luna noiembrie 1998, ca urmare a reorganizării activităţii societăţii A. Motru, a avut loc o reducere de personal fiind disponibilizaţi un număr de 44 salariaţi printre care şi liderul de sindicat C.N.
De la această dată, salariaţii rămaşi nu au mai desfăşurat nici o activitate sindicală, hotărând în adunările generale din 24 februarie 2000 şi 1 aprilie 2000 dizolvarea sindicatului; hotărârile au fost legal luate în conformitate cu prevederile art. 37 din Legea nr. 54/1991.
Instanţa de fond a mai reţinut că S.C.A. Motru, în conformitate cu art. 39 din Legea nr. 54/1991, are calitatea să ceară judecătoriei efectuarea menţiunii privind dizolvarea sindicatului.
Pentru aceleaşi considerente a fost respinsă cererea de intervenţie accesorie.
Tribunalul Gorj, prin Decizia civilă nr. 1391 din 14 mai 2001, a respins ca nefondate recursurile formulate împotriva sentinţei pronunţate de către Judecătoria Motru de către S.L. A. Motru şi Uniunea Judeţeană a Sindicatelor Libere Gorj, reţinând că instanţa de fond a apreciat corect că, prin adunarea generală a salariaţilor, care aveau şi calitatea de membri de sindicat, s-a hotărât, conform dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 54/1991, dizolvarea sindicatului.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 25 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Motru şi a deciziei civile nr. 1391 din 14 mai 2001 a Tribunalului Gorj, considerând că aceste hotărâri au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine că sindicatele se constituie şi îşi desfăşoară activitatea lor, în condiţiile legii, iar conform art. 37 din Legea nr. 54/1991 privind sindicatele, acestea se pot dizolva exclusiv prin hotărârea adunării membrilor lor, statutar constituită.
În acest sens se mai susţine că adunările salariaţilor care au avut loc la S.C. A. nu au fost adunări sindicale şi, ca atare, hotărârile care au fost luate sunt pronunţate cu încălcarea esenţială a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 54/1991. Mai mult, se arată că liderul sindicatului, faţă de care s-a luat de către conducerea societăţii măsura desfacerii contractului de muncă, a fost reintegrat prin hotărâre judecătorească.
În concluzie, se solicită casarea hotărârilor criticate şi pe fond, respingerea cererii.
S.C. A. S.A. a formulat o întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului în anulare.
S-a depus la dosar Decizia civilă nr. 2691 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Gorj.
Recursul în anulare nu este fondat.
Astfel, este de reţinut, în primul rând, că, în conformitate cu prevederile art. 39 alin. (2) din Legea nr. 54/1991, după expirarea termenului de 5 zile de la dizolvare „orice persoană interesată poate să ceară judecătoriei efectuarea menţiunilor" privind dizolvarea şi, ca atare, S.C.A. avea calitatea să formuleze acţiunea. În ceea ce priveşte dizolvarea sindicatelor, este de reţinut, având în vedere prevederile art. 37 din Legea nr. 54/1991, că acestea „se pot dizolva prin hotărârea adunării membrilor, statutar constituită, luată conform statutului propriu".
În statutul S.L. A. , în art. 45, se prevede că „dizolvarea sindicatului se poate dispune numai de adunarea generală cu majoritatea simplă a membrilor de sindicat prevăzuţi", iar, potrivit art. 46 din acelaşi statut, „dacă la prima convocare nu s-a întrunit majoritatea necesară, se convoacă o nouă adunare peste 7 zile, hotărârea adoptându-se cu aceeaşi majoritate dar, nu mai puţin de 15 membri".
În consecinţă, urmează a analiza dacă aceste prevederi legale şi statutare au fost respectate sau nu.
Pentru a aprecia această împrejurare, este necesar a constata că, la data de 11 noiembrie 1998, ca urmare a contractului de privatizare, au avut loc disponibilizări de personal în baza art. 130 lit. a) C. muncii şi, în consecinţă, unui număr de 44 salariaţi le-au încetat raporturile de muncă, printre aceştia fiind şi liderul de sindicat C.N. (în legătură cu care în recursul în anulare se susţine greşit că a fost reîncadrat, deşi din Decizia civilă nr. 2691 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Gorj, rezultă că i s-a respins contestaţia împotriva deciziei de desfacere a contractului).
În acest context, nu s-a mai desfăşurat nici o activitate sindicală, iar liderul sindical nu a mai reprezentat interesele sindicaliştilor, motiv pentru care salariaţii rămaşi membri ai sindicatului au hotărât dizolvarea sindicatului, propunându-se organizarea unui nou sindicat.
Susţinerea că aceste adunări ale salariaţilor nu pot fi considerate echivalente cu şedinţele de sindicat este formală, pentru că printre punctele ordinii de zi ale şedinţei se aflau şi cele privind sindicatul, iar salariaţii care aveau şi calitate de membri de sindicat, astfel cum s-a reţinut corect de către instanţele de fond şi apel, au hotărât dizolvarea sindicatului, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 1 aprilie 2000, hotărârea fiind luată de majoritatea cerută de art. 45 din Statutul sindicatului propriu şi de art. 37 din Legea nr. 54/1991.
De menţionat că, prin adresa nr. 108 din 30 martie 2000 S.C. M. S.A. Motru, se atestă că salariaţii acestei societăţi nu mai sunt afiliaţi la S.L.A. şi că nu a mai fost reînnoit contractul colectiv de muncă; ca atare, era normal ca adunarea generală să fie numai a salariaţilor de la S.C. A. S.A., fără participarea celor de la S.C. M.
În ceea ce priveşte numărul membrilor de sindicat, urmează a reţine, având în vedere „statul de salarii, că numărul total al salariaţilor, la data formulării acţiunii, era de 37, iar membrii de sindicat puteau fi mai puţini de 37 şi, în nici un caz mai mulţi, astfel cum se pretinde în recursul în anulare, respectiv 141.
În acest sens, sunt dispoziţiile Legii nr. 54/1991, care prevăd că pot fi membri de sindicat persoanele care au calitatea de salariaţi.
Astfel fiind, nici una din criticile formulate în recursul în anulare nu este fondată pentru considerele mai înainte arătate, instanţele de fond şi apel pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
Distinct de cele mai înainte arătate, urmează a mai reţine că recursul în anulare a fost întemeiat pe prevederile art. 330 alin. (2) C. proc. civ., respectiv că „hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond".
Exercitarea recursului în anulare în această ipoteză implică întrunirea cumulativă a două condiţii; existenţa unei încălcări esenţiale a legii şi aceasta să fi determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Prin „încălcarea esenţială a legii" legiuitorul a avut în vedere acele încălcări de ordine publică, nu încălcarea unor norme cu caracter relativ.
În cazul în speţă, astfel cum s-a reţinut mai înainte, nu este vorba de încălcarea unor norme de ordine publică şi nici măcar a unor norme cu caracter relativ, ci susţinerile din recursul în anulare se referă la interpretarea unor situaţii de fapt, respectiv dacă adunarea salariaţilor poate fi şi adunarea sindicaliştilor, dacă numărul participanţilor era statutară sau nu pentru a hotărî dizolvarea. Prin urmare, şi din acest punct de vedere recursul în anulare nu este întemeiat.
În consecinţă urmează a respinge recursul în anulare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 25 din 27 decembrie 2000 a Judecătoriei Motru şi a deciziei nr. 1391 din 14 mai 2001 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3659/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 365/2002. Civil → |
|---|
