CSJ. Decizia nr. 3781/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3781
Dosar nr. 3970/2002
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 aprilie 2001, S.C. P.CD I. SRL, cu sediul în Bucureşti,a cerut anularea procesului verbal seria C nr.151587 din 9 martie 2001 încheiat de Garda Financiară a judeţului Mehedinţi prin care a fost amendată cu 75.000.000 lei pentru contravenţia prev.de art. 51 lit.o) din OG nr. 27/2000, săvârşită prin aceea că a întocmit necorespunzător factura fiscală seria BAAAAAB nr. 7571849 din 9 martie 2001 privind vânzarea-cumpărarea a 240 sticle vinars „Baron" în valoare de 17.441.021 lei, act juridic încheiat cu S.C. B.R. SRL Timişoara, în calitate de cumpărător. În concret s-a imputat contravenientei omisiunea inserării în documentul menţionat, a datelor necesare identificării delegatului şi mijlocului de transport care au efectuat expediţia produsului vândut, la cumpărător.
Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 3191 din1 iunie 2001, a respins plângerea, ca nefondată.
Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 1624 din14 septembrie 2001 a admis recursul petentei şi modificând în întregime sentinţa, a admis plângerea şi a anulat procesul de contravenţie atacat, cu motivarea că documentul fiscal la care se referă, cuprinde toate elementele necesare esenţiale, aşa încât fapta de „întocmire necorespunzătoare" nu există.
Împotriva acestei decizii Procurorul general de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a introdus recurs în anulare, cerând să fie reformată întrucât a fost dată cu violarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. o) din OG nr. 27/2000, situaţie care a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Respectiv, nu s-au avut în vedere că factura fiscală este formular în regim special şi că omisiunea, în cuprinsul său, a datelor privind expediţia mărfii, constituie contravenţie în sensul dispoziţiilor legale menţionate. A cerut păstrarea soluţiei respingerii plângerii, pronunţată de prima instanţă.
Recursul în anulare este nefondat.
Potrivit art 5 alin. (1) lit. o) din OG nr. 27/2000 constituie contravenţie şi se sancţionează conform art. 51 alin. (2) din acelaşi act normativ, întocmirea necorespunzătoare a documentelor fiscale speciale.
Factura fiscală din litigiu este, într-adevăr, formular în regim special [art. 1 alin. (2) din HG nr. 831 din 2 decembrie 1997] referitor la care, indubitabil, se cere a fi alcătuită prin a fi arătate datele de identificare a documentului (prin serie şi număr), data emiterii, emitentul, furnizorul, beneficiarul, cumpărătorul, contul bancar, autorizaţia, denumirea produsului livrat, cantitatea, preţul, fără TVA, valoarea produsului livrat şi valoarea TVA. Adică, în esenţă, factura trebuie să reproducă, conform realităţii, toate elementele esenţiale ale contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi, având, totodată, şi declaraţia finală că părţile cunosc urmările neînregistrării contractului.
Or, textul incriminator al contravenţiei, prin expresia „întocmirea necorespunzătoare"areînvedereconformitateadocumentuluicu contractul încheiat de părţi prin a sancţiona neconformitatea, respectiv neconcordanţa elementelor arătate ale facturii cu elementele contractului, ca o condiţie de existenţă a pericolului social care justifică calificarea faptei ca fiind contravenţie.
Cum, în speţă, toate elementele enunţate există în factura dedusă judecăţii, fără temei a fost reţinută prezenta contravenţie prevăzută de art. 5 alin. (1) lit. o) din OG nr. 27/2000.
Împrejurarea că subsolul documentului pretinde reproducerea unor date referitoare la transportul produsului livrat, este extrinsecă raportului contractual avut în vedere de textul sancţionator enunţat, omisiunea reproducerii acestor date are o altă semnificaţie juridică neexplicată şi nedezvoltată prin recursul în anulare sub raportul pericolului social şi a actului juridic care o prevede.
Aşa fiind, soluţia din recurs se verifică a fi legală şi temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1624 din 14 septembrie 2001 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3786/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 378/2002. Civil → |
|---|
