CSJ. Decizia nr. 3834/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3834
Dosar nr. 941/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată la data de 7 iunie 2000 sub nr. 3708 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii C.G., C.A., C.E., C.J., T.I. şi F.O.E. au chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să oblige pârâtul să le lase în deplină proprietate şi posesie terenul situat în Bucureştiîn suprafaţă de 500 mp.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că sunt moştenitorii lui C.C. şi C.N. care au fost proprietarii imobilului în suprafaţă totală de 2130 mp teren cu construcţii.
Mai arată reclamanţii că imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar ulterior atât construcţiile cât şi terenul au fost expropriate succesiv prin mai multe decrete de expropriere, construcţiile fiind demolate, iar terenul fiind afectat parţial de detalii de sistematizare.
Reclamanţii arată de asemenea că în prezent a rămas liberă o suprafaţă de 500 mp de teren pe care o revendică, întrucât nu este afectată de lucrări de utilitate publică.
În drept acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 480 şi art. 481 C. civ.
La data de 4 decembrie 2000 reclamanţii şi-au precizat acţiunea în sensul că suprafaţa de teren pe care o solicită este de 583 mp în loc de500 mp.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1297 din 4 decembrie 2000, a admis acţiunea precizată formulată de către reclamanţi şi au obligat pe pârât să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi folosinţă terenul în suprafaţă de 583 mp (conform raportului de expertiză efectuat de expertul M.V. pe care-l omologhează).
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a aparţinut autorilor reclamanţilor şi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950 apoi construcţiile au fost demolate, iar în prezent există o suprafaţă de teren de 583 mp care nu este afectată de detalii de sistematizare, conform constatării expertului.
Faţă de această situaţie, instanţa de fond, în baza art. 480 şi art. 481 C. civ., a admis acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Se susţine că imobilul a trecut legal în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, întrucât autorii reclamanţilor se încadrau în prevederile art. 1 din decret, având în proprietate 20 de apartamente.
Se arată deasemenea că exproprierea ulterioară a fost făcută în vederea realizării unor obiective de sistematizare şi în acest sens s-a dispus demolarea construcţiilor, ceea ce înseamnă că a fost realizată cauza de utilitate publică, chiar dacă scopul nu a fost realizat în totalitate.
Apelantul a susţinut deasemenea că pe terenul în litigiu s-a edificat o construcţie S+P+4E de către cumpărătoarea acestui teren, deci el nu mai are calitate procesual pasivă.
S.C. H.T. SRL a formulat o cerere de intervenţie în interesul pârâtului Consiliul General al Municipiului, solicitând respingerea acţiunii faţă de acesta ca neîntemeiată, întrucât imobilul în litigiu a trecut legal în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950, reclamanţii nefăcând dovada exceptării de la naţionalizare.
Se susţine de către intervenient, deasemenea, că pârâtul nu are calitate procesual pasivă pentru că terenul nu-i mai aparţine.
La data de 26 septembrie 2001 a decedat reclamanta C.J. şi au fost introduşi în cauză, în calitate de moştenitori ai acesteia, C.G., C.A., C.E., T.I.C.V. şi F.O.E.
Prin Decizia civilă nr. 515 A din 22 noiembrie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins ca nefondat apelul.
A respins deasemena ca nefondată cererea de intervenţie în interesul pârâtului.
A respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a apelantului-pârât.
De menţionat că instanţa de apel a respins cererea de intervenţie în interes propriu făcută de S.C. H.T. SRL.
Instanţa de apel, în considerentele deciziei, a reţinut referitor la excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului, că este nefondată, întrucât terenul ce formează obiectul litigiului a fost preluat în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 şi, ca atare, raportul juridic procesul trebuie să fie realizat şi cu instituţiile ce reprezintă statul.
În acest sens se mai reţine că potrivit art. 6 din Legea nr. 213/1998, instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului prin care statul a preluat imobilul, iar statul este reprezentat la nivelul unităţilor administrativ teritoriale de Consiliile judeţene şi în consecinţă pârâtul are calitate procesual pasivă.
S-a mai reţinut în legătură cu imobilul proprietatea autorilor reclamanţilor compus iniţial din 2130 mp teren şi construcţii că s-au dispus mai multe măsuri de trecere în proprietatea statului şi anume; naţionalizare în baza Decretului nr. 92/1950 şi apoi expropriere prin Decretul nr. 539/1973 şi nr. 189/1988.
Exproprierea terenului, reţine instanţa de apel, cu consecinţa desfiinţării în totalitate a construcţiilor, s-a făcut în scop de utilitate publică care nu s-a realizat deoarece terenul revendicat, în suprafaţă de 583 mp, este liber de construcţii sau detalii de sistematizare, având în vedere în acest sens concluziile expertizei tehnice efectuate de inginerul M.V.
Faţă de această situaţie s-a apreciat că apelul formulat de către pârât este neîntemeiat şi a fost respins, respingându-se pe cale de consecinţă şi cererea de intervenţie în interesul pârâtului, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General şi intervenienta S.C. H.T. SRL în temeiul art. 304 pct. 7,9 şi 10 C. proc. civ.
De menţionat că ambii recurenţi invocă aceleaşi motive de casare; dezvoltarea acestora fiind, însă, foate puţin diferită.
Faţă de această împrejurare, pentru a se evita repetările, enunţarea şi analiza motivelor din ambele recursuri se va face concomitent.
Astfel, în motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., ambii recurenţi arată că faţă de împrejurarea că din terenul revendicat în suprafaţă de 583 mp, o porţiune de 450 mp este, conform actelor de la dosar, în proprietatea intervenientei S.C. H.T. SRL, acţiunea reclamanţilor în revendicare, îndreptată împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti, trebuia să fie respinsă constatându-se lipsa calităţii procesual pasive a acestuia.
Mai arată recurenţii că instanţa de apel, fără să aibă în vedere actele existentela dosar şi fără să administreze alte probe, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive.
În cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurenţii arată că instanţa de apel a respins proba, cu efectuarea unei noi expertize tehnice cu toate că prima expertiză concluzionase că terenul nu este ocupat de construcţii deşi pe acesta era o construcţie.
În cel de al treilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii arată că deşi imobilul revendicat a fost iniţial naţionalizat şi apoi expropriat, nici una din instanţe, nici cea de fond şi nici cea de apel, nu au analizat condiţiile naţionalizării, ci doar pe cele ale exproprierii.
Recurenţii mai arată că dacă s-ar fi analizat condiţiile în care s-a făcut naţionalizarea, s-ar fi constatat că autorii reclamanţilor nu făceau parte din categoria persoanelor exceptate de la naţionalizare şi în consecinţă, imobilul a fost preluat legal, prin naţionalizare, de către stat.
Reclamanţii-intimaţi au depus o întâmpinare prin care solicită respingerea celor două recursuri, susţinând că imobilul revendicat a fost preluat de stat fără titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 şi, oricum, naţionalizarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. I şi II din Decretul nr. 92/1950.
Se mai susţine în întâmpinare că terenul nu a ieşit niciodată din patrimoniul Municipiului Bucureşti care are calitate procesual pasivă, înstrăinările succesive cu privire la terenul în litigiu nefiind legale.
În subsidiar intimaţii-reclamanţi arată în întâmpinare ca şi în ipoteza în care s-ar considera valabilă vânzarea către S.C. H.T. SRL a suprafeţei de 450 mp, Municipiul Bucureşti tot ar avea calitate procesual pasivă cu privire la suprafaţa de 132 mp (582 mp – 450 mp).
Recursurile sunt fondate.
Este de reţinut în primul rând că în conformitate cu prevederile art. 314 C. proc. civ., Curtea Supremă de Justiţie hotărăşte asupra fondului cauzei în situaţiile în care „împrejurările de fapt au fost deplin stabilite".
Pornind de la această prevedere legală urmează a constata că în cazul în speţă aceste împrejurări nu au fost stabilite.
Astfel, deşi la dosarul cauzei există o serie de acte din care rezultă că pe teren există edificată o construcţie P+4 şi că înşişi reclamanţii pe nota de probe solicită ca un obiect al expertizei să stabilească dacă construcţia P+4 este amplasată pe terenul în litigiu, iar instanţa, admiţând această probă, a solicitat ca expertiza să stabilească dacă terenul în litigiu este sau nu ocupat de construcţii, expertul a răspuns în concluziile expertizei ambiguu.
Răspunsul expertului a fost „dacă instanţa constată că cererea reclamanţilor este întemeiată, atunci propunem să se atribuie acestora la nr. 55, suprafaţa de teren de 583 mp, cea care nu a fost afectată de construcţii publice sau detalii de sistematizare".
Această concluzie a expertizei a fost preluată atât de către instanţa de fond „în prezent o parte din teren este liber de construcţii şi nu face parte din vreun plan de sistematizare, nu există nici un motiv pentru care statul să deţină în continuare acest teren" cât şi de instanţa de apel care reţine „că în prezent terenul în suprafaţă de 583 mp este liber de construcţii sau detalii de sistematizare".
Cu ocazia judecării apelului au fost solicitate de către apelant probe cu înscrisuri şi cu o nouă expertiză tehnică care să constate dacă pe terenul în litigiu se află construcţii. Aceste probe au fost respinse de către instanţa de apel cu motivarea „având în vedere că s-au efectuat la instanţa de fond".
Având în vedere această situaţie urmează a constata că motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. este întemeiat, întrucât instanţa de apel nu s-a pronunţat în legătură cu actele existente la dosarul cauzei care atestă existenţa unei construcţii P+4 pe terenul în litigiu, care sunt în contradicţie cu situaţia pe care a reţinut-o din expertiză – că nu există construcţii pe teren. Mai mult chiar, respingând probele solicitate în apel cu acte şi o nouă expertiză, cu motivarea că aceste probe au fost administrate, ceea ce echivalează cu o nepronunţate asupra acestor mijloace de apărare.
Ca o consecinţă a nestabilirii situaţiei exacte de fapt instanţele nu au putut stabili cu exactitate nici cadrul juridic al procesului.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au relatat o situaţie atipică, respectiv aceea prin care imobilul, proprietatea autorilor lor a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, iar apoi, deşi era în proprietatea statului, a fost expropriat prin Decretele nr. 539/1973 şinr. 189/1988, iar construcţiile au fost demolate.
Reclamanţii şi-au intitulat cererea ca acţiune în revendicare, arătând că ea „este admisibilă întrucât condiţia efectuării lucrărilor de utilitate publice nu s-a îndeplinit". În drept temeiul indicat au fost dispoziţiile art. 480-481 C. civ.
De menţionat că prin întâmpinarea depusă în apel, reclamanţii precizează că „noi am atacat în justiţie numai măsurile de expropriere, care sunt mai radicale".
Toate aceste aspecte nu au fost avute în vedere şi nici elucidate de către instanţele de apel şi fond şi, în consecinţă, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocat de către recurenţi este întemeiat.
De reţinut că totuşi iniţial imobilul a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950. Instanţele trebuiau să elucideze şi aspectele legate de naţionalizare şi împrejurările cum un imobil naţionalizat a fost apoi expropriat de două ori.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate văzând şi dispoziţiileart. 314 C. proc. civ. urmeazăaadmiterecursurile formulate de către pârât şi intervenientul în interesul pârâtului şi a casa hotărârile pronunţate de către instanţa de apel şi instanţa de fond, trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează a elucida toate aspectele arătate în considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi de intervenienta S.C. H.T. SRL împotriva deciziei nr. 515/A din 22 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o casează, precum şi sentinţa civilă nr. 1297 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, Tribunalul Municipiului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3837/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3828/2002. Civil → |
|---|
