CSJ. Decizia nr. 3842/2002. Civil. Contestatie LG. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3842
Dosar nr. 5606/2002
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2001 sub nr. 193 pe rolul Tribunalului Bacău G.I., în contradictoriu cu Primăria Municipiului Bacău, a contestat Dispoziţia nr. 3142 din 5 decembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Bacău, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 305 mp situat în Bacău.
În motivarea acţiunii, contestatorul arată că imobilul, proprietatea autorilor lui, a fost expropriat prin Decretul nr. 146/1983, construcţiile au fost demolate iar terenul a rămas liber, nefiind afectat de construcţii.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr. 329 din 5 iunie 2002, a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, că terenul în suprafaţă de 305 mp, ce a făcut obiectul cererii de restituire, a fost identificat, el fiind ocupat după cum urmează: 228 mp de carosabilul Bulevardului Unirii şi 77 mp este traversat subteran de construcţia de termoficare, exteriorizată prin trei guri de control.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatorul, solicitând desfiinţarea sentinţei şi admiterea contestaţiei pe care a formulat-o în sensul de a i se restitui terenul în suprafaţă de 305 mp care i s-a preluat abuziv de stat sau să i se dea în compensare o altă porţiune de teren.
Curtea de Apel Bacău, prin Decizia civilă nr. 56 din 2 octombrie 2002, a respins apelul ca nefondat reţinând că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi de drept, constatând că restituirea în natură a terenului nu este posibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul a declarat recurs invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine de către reclamant că imobilul a cărui restituire o solicită a trecut în proprietatea statului fără titlu, pentru că statul, neplătind despăgubire, nu a preluat legal imobilul, care a rămas în proprietatea autorilor lui.
În această situaţie se mai arată că despăgubirea stabilită conform art. 40 din Legea nr. 10/2001 nu este legală, el având dreptul la o despăgubire în raport de valoarea reală a bunului, pe care o solicită.
În ceea ce priveşte terenul, solicită alternativa compensării cu un alt teren de valoare egală.
Recursul este nefondat.
Este necesar, în primul rând, pentru a putea aprecia asupra temeiniciei recursului, să constatăm care este obiectul prezentei cauze.
În acest sens urmează a reţine că prin cererea formulată de către contestator, acesta a solicitat anularea dispoziţiei nr. 3142 din 5 decembrie 2001 emisă de Primarul municipiului Bacău şi ca o consecinţă a acesteia, restituirea terenului în suprafaţă de 305 mp din Bacău.
De reţinut de asemenea că reclamantul a efectuat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001, notificând Primăriei municipiului Bacău cererea sa de restituire a terenului de 305 mp.
Primarul municipiului Bacău, prin dispoziţia a cărei anulare se cere, a respins cererea de restituire în natură, iar cererea de acordare a despăgubirilor băneşti pentru imobil a fost trimisă la Prefectura Bacău, conform art. 36 din Legea nr. 10/2002.
Faţă de aceste împrejurări instanţele, având în vedere şi concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, au reţinut că restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă pentru că terenul expropriat, în suprafaţă de 305 mp este o parte carosabilul Bulevardului Unirii şi o altă parte este traversat de construcţii subterane de termoficare, exteriorizată prin trei guri de control.
În consecinţă, soluţia dată prin dispoziţia contestată de plată a despăgubirilor şi de trimiterea în acest scop a cererii la Prefectura Bacău, este conformă cu prevederile art. 36 din Legeanr. 10/2001.
Susţinerile noi făcute în recurs că aceste despăgubiri să fie stabilite la „valoarea reală" exced prevederilor textului mai înainte menţionat, care arată în mod expres că „despăgubirile Băneşti se acordă conform prevederilor prezentului capitol" (capitolul V – Măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri băneşti), iar cererea de compensare, cu un alt teren de valoare egală excede dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în baza căreia contestatorul a formulat acţiunea.
Astfel fiind, constatând că nici una din susţinerile formulate de către contestator în recurs nu este întemeiată, urmează pentru considerentele mai înainte arătate a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de G.I. împotriva deciziei nr. 56 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi7 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 406/2002. Civil. Anulare certificat marca.... | CSJ. Decizia nr. 384/2002. Civil. Constatare nulitate contract.... → |
|---|
