ICCJ. Decizia nr. 4000/2002. Civil. Legea nr.115/1996. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4000
Dosar nr. 2116/2002
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sesizarea nr. 84887 din 15 august 2001 adresată Curţii de Apel Timişoara, Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, I.G.P.F. a solicitat începerea acţiunii de control şi cercetarea legalităţii dobândirii bunurilor şi valorilor pe care le deţine A.N., plutonier-major în cadrul I.J.P.F. Arad.
Din procesul-verbal încheiat la data de 28 iulie 2001 de Comisia internă a U.M. 0722 Arad în baza Ordinului M.I. nr. 93 din 29 iunie 2001 rezultă că sesizarea priveşte modalitatea de dobândire a unei case, tip vilă, situată în Arad, a unui autoturism Mercedes, an de fabricaţie 1999 şi cumpărat în acelaşi an, a unei case situată în Odobeşti, judeţul Vrancea, dobândită prin moştenire şi a unui apartament compus din două camere, situat în Arad. S-a apreciat că există o disproporţie vădită între bunurile şi valorile deţinute de cercetat şi sursele legale de venituri.
Curtea de Apel Timişoara, Comisia de cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996, prin Ordonanţa nr. 15 din 9 noiembrie 2001, a clasat cauza având ca obiect controlul averii plutonierului-major A.N.
Pentru a da această soluţie comisia de cercetare a motivat că, în anul 1990, când cercetatul a absolvit Şcoala de subofiţeri Câmpina şi avea domiciliul în localitatea Odobeşti, acesta deţinea, cu titlu de moştenire de la părinţii săi, o avere în valoare de 400.000 lei, echivalentul a 200.000 mărci germane, cât şi un imobil în Odobeşti. Părinţii cercetatului au constituit o familie înstărită, tatăl fiind unic meseriaş şi a realizat venituri substanţiale din agricultură şi i-a făcut cadou cercetatului cu ocazia nunţii, iar apoi, cu ocazia naşterii primului copil, suma aproximativă de 200.000 lei.
S-a reţinut că soţia cercetatului a realizat în perioada 1990-1996 venituri salariale de 10.000 mărci germane, iar din 1996, ca urmare a înfiinţării unei societăţi comerciale, unde era unic asociat, a realizat profituri până la 30 iunie 2000 în sumă de 127.712.433 lei.
Referitor la imobilul din Arad, cercetatul a achiziţionat terenul în suprafaţă de 437 mp în anul 1996 cu suma de 5.000.000 lei pe care a ridicat construcţia în cauză cu o valoare de 120.000.000 lei, conform cererii de regularizare depusă la Primăria Arad şi nu după valoarea estimativă apreciată cu aproximaţie şi fără dovezi de către sesizant. Referitor la provenienţa sumei necesare pentru edificarea acestei construcţii, precum şi pentru achiziţionarea autoturismului marca Mercedes, comisia a apreciat că aceasta este licită şi că cercetatul a justificat cu înscrisuri notariale, cu acte emise de CEC şi diverse alte documente, valoarea moştenirii primite de la părinţi, anterior anului 1990, precum şi dobândirea sumei de 52.000 mărci germane obţinută din înstrăinarea imobilului din Odobeşti, de asemenea moştenit de cercetat de la părinţii săi.
Cu privire la apartamentul compus din două camere situat în Arad, comisia a reţinut că bunul a fost repartizat spre închiriere cercetatului de către I.J.P. Arad, bun cumpărat de cercetat şi de soţia sa conform prevederilor Legii nr. 112/1995 cu suma de 12.500.000 lei, echivalentul a 2500 mărci germane, în prezent, în apartament desfăşurându-şi activitatea firma soţiei cercetatului.
Comisia a conchis că din probele dosarului nu rezultă existenţa unei disproporţii vădite „între averea declarată de cercetat şi bunurile efective, dobândite în perioada supusă cercetării, în mod licit", motiv pentru care a dispus clasarea cauzei.
Împotriva ordonanţei de clasare a cauzei, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara care a reproşat comisiei de cercetare că nu a manifestat rol activ pentru a stabili cu exactitate valoarea reală a bunurilor dobândite de cercetat, nu a făcut o centralizare a veniturilor şi cheltuielilor cercetatului şi a familiei sale, nu a verificat dacă părinţii soţiei cercetatului au avut posibilităţi de a face donaţii şi nu a citat pentru soluţionarea cauzei Ministerul Finanţelor Publice.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 115/1996, împotriva ordonanţei de clasare a comisiei de cercetare, părţile interesate, Ministerul Finanţelor şi procurorul pot face recurs la Curtea Supremă de Justiţie, în termen de 10 zile de la comunicare.
Deşi Legea nr. 115/1996, în cadrul procedurii instituită pentru controlul averilor la comisia de cercetare, nu prevede în mod expres citarea Ministerului Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului, din interpretarea textului citat, rezultă că citarea acestei instituţii este obligatorie şi în faţa comisiei de cercetare, deoarece, conform normelor procedurale, doar părţile în litigiu pot exercita căile de atac. Cum, în speţă, comisia de cercetare a soluţionat cauza fără citarea Ministerului Finanţelor Publice, se impune casarea ordonanţei de clasare şi reluarea activităţii de cercetare la aceeaşi comisie.
Potrivit art. 10, partea I-a din Legea nr. 115/1996, dacă persoana a cărei avere este supusă controlului este căsătorită, controlul se extinde şi asupra averii şi veniturilor dobândite de celălalt soţ, iar în conformitate cu art. 12 alin. (2) din aceeaşi lege „preşedintele dispune citarea de urgenţă, în faţa comisiei de cercetare ..... şi a soţului sau soţiei, după caz, pentru a fi ascultaţi".
Cercetând actele dosarului se constată că aceste prevederi legale au fost încălcate, întrucât prin încheierea de şedinţă din 7 septembrie 2001 comisia de cercetare a dispus ca „cercetatul şi soţia acestuia vor depune la dosar declaraţii de venituri şi cheltuieli", fără a lua măsuri de citare a soţiei cercetatului şi de ascultare a acesteia de către comisie. Întrucât cercetatul, persoană a cărei avere este supusă controlului, este căsătorit, calitatea de cercetat a fost dobândită, în puterea legii, şi de soţia acestuia, astfel că, în rejudecare, se impune citarea şi ascultarea ei în mod nemijlocit de către comisie, simpla declaraţie extrajudiciară dată de A.D. nefiind suficientă.
Cum cercetatul a susţinut că o parte din avere a fost dobândită ca urmare a unor donaţii obţinute de la părinţii săi, comisia de cercetare este datoare a verifica, pe bază de dovezi, aceste susţineri şi a extinde verificările şi cu privire la posibilităţile materiale ale părinţilor cercetatului. Deoarece s-a susţinut că antecesorii cercetatului au constituit o familie înstărită, tatăl exercitând meseria de dogar şi că a obţinut venituri substanţiale din agricultură, în rejudecare, se vor verifica aceste apărări prin administrarea de probe, inclusiv se vor cere relaţii de la autorităţile publice sau de la alte persoane juridice de la locul unde părinţii cercetatului au avut domiciliul cu referire la aceste aspecte [art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996].
În scopul stabilirii valorii reale a bunurilor dobândite de cercetat şi de soţia sa, în rejudecarea cauzei, Comisia de cercetare va dispune efectuarea de expertize tehnice de specialitate şi dacă va socoti necesar, va efectua şi cercetări locale, astfel cum dispune art. 12 alin. (3) din Legea nr. 115/1996.
Pentru a se constata dacă provenienţa bunurilor este ori nu justificată, comisia de cercetare va efectua o eşalonare a veniturilor şi cheltuielilor cercetatului şi ale soţiei sale, împărţind perioada supusă cercetării în subperioade în raport de datele de dobândire a bunurilor mai importante, pentru ca astfel, să se evite situaţiile în care achiziţionarea unora dintre aceste bunuri să poată fi justificată cu venituri ce eventual au fost dobândite ulterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva ordonanţei nr. 15 din 9 noiembrie 2001 (dosar nr. 11/2001) a Curţii de Apel Timişoara, Comisia de Cercetare a averilor constituită în baza Legii nr. 115/1996; casează ordonanţa şi trimite cauza la aceiaşi comisie pentru reluarea cercetărilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 4112/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4111/2002. Civil → |
|---|
