CSJ. Decizia nr. 4112/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4112
Dosar nr. 5688/2002
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 19 februarie 2002 reclamanta C.P. a chemat în judecată Primăria Municipiului Bucureşti solicitând restituirea imobilului în suprafaţă de 998 mp situat înBucureşti.
În motivare a arătat că amoştenit imobilul ca urmare a decesului mamei sale, dar a fost expropriat în baza Decretului nr. 304/1973 fără să primească vreo despăgubire. S-a adresat Primăriei Municipiului Bucureşti, cu notificare în baza Legii nr. 10/2001, dar nu aprimit nici un răspuns.
În drept a invocat dispoziţiile art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001,art. 111 şi art. 480 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 855 F din 3 iunie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotări astfel instanţa a reţinut că Legea nr. 10/2001 este o lege specială şi nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 480 C. civ., iar conform art. 6 din Legea nr. 213/1998 bunurile pot fi revendicate dacă nu fac obiectul de reglementare a unor legi speciale.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel, criticând-o pentru greşita soluţionare a pricinii pe excepţia de inadmisibilitate.
Prin Decizia civilă nr. 404 din 29 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar refuzul pârâtei de a-i răspunde la notificare nu o îndreptăţeşte să promoveze acţiune directă în restituirea bunului.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ. precizând că nu a dorit evitarea sau simplificarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 10/2001 ci lămurirea cadrului juridic caretrebuie urmat, deoarece s-a emis titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 pentru un teren alăturat, iar pentru reclamantă s-a răspuns negativ că terenul nu face obiectul Legii nr. 18/1991 iar la notificarea făcută în baza Legii nr. 10/2001 nu s-a răspuns.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului pot fi revendicate de foştii proprietari sau succesorii acestora dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Or, situaţia imobilului în litigiu cade sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 în vigoare la data introducerii acţiunii ceea ce face inadmisibilă acţiunea întemeiată pedispoziţiile art. 480 C.civ.
Este adevărat că în conţinutul său Legea nr. 10/2001 prevede proceduri stricte de adresabilitate la instanţă, dar acestea sunt de strictă interpretare.
Nici refuzul primăriei de a răspunde la notificarea făcută în baza Legii nr. 10/2001 nici incertitudinea reclamantei legată de aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 18/1991 nu justifică promovarea acţiunii, considerente pentru care recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.P. împotrivadeciziei nr. 404 din 29 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 428/2002. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4000/2002. Civil. Legea nr.115/1996. Recurs → |
|---|
