ICCJ. Decizia nr. 4001/2002. Civil. Uzucapiune. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4001
Dosar nr. 3885/2002
Şedinţa publică de la 26 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 26 martie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă în parte acţiunea civilă introdusă de S.A. împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primarul general, H.G.L. şi G.F. privind constatarea vânzării imobiliare, revendicare şi partaj.
Instanţa de fond a constatat că între autorii reclamantului în calitate de cumpărători şi H.G.L. reprezentat prin H.R.R. vânzător a intervenit la 15 iunie 1961 convenţia de vindere-cumpărare a cotei de ¼ din imobilul situat în Bucureşti şi a dispus ca hotărârea pronunţată în acest cadru să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Totodată a fost respinsă acţiunea în revendicare imobiliară prin uzucapiune ca şi capătul de cerere privind ieşirea din indiviziune între reclamant şi stat reprezentat prin Municipiul Bucureşti.
Hotărârea primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care prin decizia nr. 299 din 2 iulie a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs la 9 august 1992 reclamantul S.A.
Recursul se dovedeşte nul în conformitate cu dispoziţiile art. 306 C. proc. civ. întrucât nu a fost motivat în termen legal, iar în cauză nu au fost constatate motive de ordine publică care ar putea fi invocate de instanţă din oficiu cu privire la decizia atacată.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar în conformitate cu prevederile art. 303 din aceeaşi lege, recursul trebuie motivat prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care se socoteşte de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În cauză, comunicarea deciziei atacate a avut loc la 29 iulie 2002 recursul a fost declarat la 9 august 2002, aşadar în termenul procedural stabilit, dar nu a fost motivat nici prin declaraţia de recurs, nici separat în cadrul termenului de recurs.
Cum susţinerile recurentului în sensul că nu a cunoscut dispoziţiile legii în acest sens nu pot fi primite, instanţa, constatând nulitatea recursului va hotărî în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei civile nr. 299 din 02 iulie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 5292/2002. Civil. Despagubiri - art. 504 Cod... | ICCJ. Decizia nr. 7120/2002. Civil. Revendicare - Decret... → |
---|