CSJ. Decizia nr. 4108/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4108
Dosar nr. 3499/2002
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta N.I. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctei sale surori F.M.D., a chemat în judecată prin cererea înregistrată la data de 17 septembrie 1999 la Tribunalul Timişoara, Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Ministerul Sănătăţii şi a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate şi să se dispună:
- că imobilul înscris în C.F. nr.5599 Timişoara nr.top 11808 compus din casă cu etaj şi curte în suprafaţă de 600 m.p. situat în Timişoara, a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu;
- să se dispună restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară menţionată mai sus, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român implicit radierea dreptului de folosinţă al Ministerul Sănătăţii şi reînscrierea dreptului de proprietate al părinţilor reclamantei, respectiv G.S. şi G.O. născută P.;
- pârâţii să fie obligaţi să-i lase imobilul în deplină proprietate şi exclusivă proprietate şi paşnică posesie şi folosinţă, în calitate de moştenitoare a defuncţilor ei părinţi şi a surorii sale.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că imobilul revendicat, proprietatea tatălui şi mamei sale a fost înscris în C.F. în proprietatea Statului Român la 22 mai 1956 ca fiind naţionalizat în baza Decretului nr. 302 din 3 noiembrie 1948 privind naţionalizarea instituţiilor sanitare particulare, deşi nu figurează înscris în lista anexă a decretului şi care potrivit art. 1 face parte integrantă din lege.
Că, fiind inclus în instituţiile sanitare a căror naţionalizare s-a dispus prin Decretul nr. 302/1948 trecerea în proprietatea statului a imobilului naţionalizat a avut loc fără titlu, cu încălcarea Decretului nr. 302/1948.
În drept., acţiunea este întemeiată pe prevederile art. 6 din Legeanr. 213/1998,art. 480 C. civ. şi art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938.
La termenul de judecată din 15 octombrie 1999 reclamanta şi-a precizat temeiul de drept al acţiunii respectiv art. 480 C. civ., art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Ulterior reclamanta şi-a precizat din nou acţiunea şi a completat-o solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâţi a Direcţiei pentru Sănătate Publică a Judeţului Timiş şi a Spitalului Clinic Municipal Timişoara.
Tribunalul Timişoara şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara şi după un prim ciclu procesual finalizat prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr. 1114 din 20 februarie 2001 Tribunalul Timiş prin sentinţa nr. 937 din 14 decembrie 2001 a admis acţiunea precizată şi completată, a constatat că imobilul înscris în C.F. nr.5599 Timişoara nr. top 11808 compus din casă cu un etaj şi curte în suprafaţă de 650 m.p. situat în Timişoara a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil. A dispusradierea din C.F. nr.5599 Timişoara a dreptului de proprietate înscris în favoarea Statului Român cu privire la imobilul mai sus menţionat de sub nr. top 11808 precum şi a dreptului de folosinţă evidenţiat în aceeaşi C.F. în favoarea Ministerului Sănătăţii.
A dispus restabilirea situaţiei de C.F. anterioară naţionalizării prin reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamantei, defuncţii G.S. şi soţia, născută P.O.
A obligat pârâţii să lase în netulburată posesie şi folosinţă reclamantei imobilul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că imobilul a fost proprietatea defuncţilor G.S. şi a soţiei acestuia. Imobilul a fost preluat în proprietatea statului prin naţionalizare conform Decretului nr. 302/1948, fiind făcută, înscrierea în cartea funciară.
Trecerea în proprietatea statului s-a făcut fără titlu valabil deoarece imobilul nu se regăseşte în tabelul anexă al decretului de naţionalizare.
Pe cale de consecinţă instanţa a reţinut că apare nelegal titlul de folosinţă înscris în C.F. în favoarea Ministerului Sănătăţii, iar ceilalţi pârâţi nu au dovedit existenţa unui titlu de proprietate aşa încât proprietarii tabulari înscrişi în C.F. anterior naţionalizării sau moştenitorii acestora nu au pierdut acest drept.
Împotriva acestei hotărâri Consiliul Local al Municipiului Timişoara, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Direcţia de Sănătate Publică Timişoara şi Spitalul Clinic Municipal Timişoara au formulat apel.
Apelanţii au invocat în principal existenţa unui titlu în baza căruia imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul Statului Român, titlu nedesfiinţat până în prezent precum şi faptul că imobilul este destinat desfăşurării activităţii de sănătate publică prin instituţii specializate ale Statului Român, respectiv Spitalul Clinic Municipal Timişoara. De asemenea, s-a arătat că evidenţele de carte funciară arată un drept de administrare recunoscut în favoarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei precum şi împrejurarea că intimata a uzat şi de dispoziţiile speciale, derogatorii de la dreptul comun, prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 59 din 18 aprilie 2002 Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă a admis apelurile şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins acţiunea precizată şi completată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că reclamanta N.I. a ales calea dreptului comun pentru a revendica un imobil care până în anul 1948 a aparţinut antecesorilor săi Ş.G. şi soţia P.O. şi care are destinaţia de maternitate.
Potrivit Decretului nr. 302/1948 imobilul a fost naţionalizat şi în baza actului de naţionalizare s-a operat în evidenţele de carte funciară noul titular al dreptului de proprietate, Statul Român respectiv dreptul de folosinţă în favoarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Destinaţia imobilului a fost de la început şi până în prezent desfăşurarea de activităţi medicale.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ. fiind invocate în esenţă următoarele critici.
Hotărârea este criticată sub aspectul art. 304 pct.7 C. proc. civ. pentru că este motivată lacunar conţinând doar o înşiruire de argumente care vizează exclusiv împrejurarea că în prezent imobilul în litigiu funcţionează o unitate sanitară şi fără a fi avut în vedere materialul probator care evidenţiază nelegalitatea titlului.
Sub aspectul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. hotărârea este criticată pentru că a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi nu a ţinut seama că preluarea imobilului în litigiu s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 din Decretului nr. 302/1948, şi că acest imobil nu figurează în lista anexă a acestui act normativ deci naţionalizarea a avut loc fără titlu valabil, fără respectarea dispoziţiilor art. 480 C. civ. şi art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Mai este criticată hotărârea în baza art. 304 pct. 10 C. proc. civ.pentru că în raport de situaţia de fapt la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 imobilul era neocupat.
Recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce vor urma.
În ce priveşte prima critică invocată, nu este întemeiată, deoarece aşa cum reiese din actele dosarului imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 302/1948 pentru naţionalizarea instituţiilor sanitare particulare. Această situaţie juridică şi de fapt se reflectă în înscrierea făcută în Cartea funciară. Conform art. 645 C. civ. legea este un mod de dobândire a proprietăţii.
Din studiul actelor şi lucrărilor dosarului nu pot fi reţinute dovezi în sensul că imobilul a fost preluat fără titlu. Pentru acelaşi considerent urmează a fi înlăturată şi următoarea critică legată de împrejurarea că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
În plus, aşa cum reiese şi din filele 44-56 ale dosarului Curţii Supreme de Justiţie nr. 3499/2002 imobilul a fost afectat de la început unei utilităţi publice care subzistă şi în prezent.
În fine, aşa cum pretinde recurenta la data apariţiei Legii nr. 10/2001 imobilul nu era ocupat, motiv ce ar justifica retrocedarea. Această critică nu poate fi primită în baza considerentelor precedente şi a stării de fapt.
Legea nr.10/2001 prin dispoziţiile art. 16 alin. (1) ocroteşte un interes general: „În situaţia imobilelor ocupate de unităţi bugetare din învăţământ, din sănătate (...) foştilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent".
Prin Legea nr. 10/2001 s-a creat cadrul juridic pentru evitarea perturbării unei activităţi de interes general.
În concluzie bunul a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului. De la acea dată şi în prezent bunul este afectat unei utilităţi publice, fiind îndeplinite cerinţele prevăzute prin art. 6 pct. 1 din Legea nr. 213/1998 şi art. 16 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001. Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 34 din Decretul-Lege nr. 115/1938 şi pentru cele ce preced recursul este nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta N.I. împotriva deciziei nr. 59 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 410/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3280/2002. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
