CSJ. Decizia nr. 411/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.411
Dosar nr.2327/2002
Şedinţa publică din 5 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara – Deva în nume propriu şi pentru Statul Român – reprezentat de Ministerul Finanţelor Publiceîmpotriva deciziei nr. 24/Adin 20 februarie 2002a Curţii de Apel Alba Iulia – secţia civilă.
La apelul nominals-a prezentat avocat D.T.pentru intimatul-reclamant L.A.T., lipsind recurenta-pârâtă şi intimaţii-pârâţi S.C."M." S.A.Deva şi Consiliul Local Deva.
Procedura completă.
Curtea pune în discuţie aspectul tardivităţii recursului.
Avocat D.T.solicită respingerea recursului ca tardiv.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca tardiv.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 471 din 31 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Hunedoara – Secţia Civilă a fost admisă acţiunea civilă introdusă de reclamantul L.A.T. împotriva Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentant al Statului Român şi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlul Financiar de Stat Hunedoara şi s-a constatat că imobilul înscris în CF 1215 Deva nr.top. 225/2, 224/1, 225/1/2, 225/3, 224/1 şi 225/1/c proprietatea antecesoarei L.G., a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.
Ca urmare s-a dispus obligarea Ministerului Finanţelor Publice să plătească reclamantului cu titlu de măsuri reparatorii suma de 1.383.307.500 lei precum şi cheltuieli de judecatăîn suma de 7.846.000 lei.
Hotărârea menţionată a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia Civilă prin respingerea apelului declarat de către Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara conform deciziei civile nr. 24 A din 20 februarie 2002.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara reprezentând Ministerul Finanţelor Publice şi în nume propriu a declarat recurs la 8 mai 2002, invocând în esenţăaplicarea greşită a legii şi lipsa temeiului legal pentru soluţiile pronunţate.
Recursul însă, se dovedeşte tardiv declarat.
Potrivit dispoziţiilor art. 301 din C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
În cauză, condiţia legală imperativă citată nu a fost respectată.
Potrivit dovezilor de primire şi a proceselor verbale de predare depuse la filele 24 şi 25 din dosarul instanţei de apel, comunicarea şi predarea hotărârii atacate s-a realizat atât pentru Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Hunedoara – Deva – cât şi pentru Ministerului Finanţelor Publice la 19 aprilie 2002.
Conform menţiunilor înscrise prin rezoluţia preşedintelui instanţei a cărei hotărâre a fost atacată, recursul a fost declarat la 8 mai 2002.
Potrivit art. 101 (1) din C.proc.civ. termenel se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit.
În cauză, în raport de data comunicării mai sus precizată şi de faptul că nu s-a sfârşit într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul public a fost suspendat pentru a fi susceptibil de prelungire, termenul de declarare a recursului a expirat la 6 mai 2002.
Aşa fiind recursul declarat la 8 mai 2002 se impune a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Hunedoara – Deva în nume propriu şi pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi5 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4110/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3518/2002. Civil. Revendicare; art. 480 Cod... → |
|---|
