CSJ. Decizia nr. 4157/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4157
Dosar nr. 4787/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 1999 pe rolul Judecătoriei sector 4 Bucureşti, reclamanţii Z.A., Z.L. şi H.V.D. au chemat în judecată pe pârâtul M.V. şi au solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să constate dobândirea de către reclamanţi, a drepturilor de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 582 mp şi asupra construcţiei existente pe terenul situat în Bucureşti.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că în 1968 Z.A. şi T. au cumpărat, în baza unei convenţii verbale, de la pârât, imobilul descris, iar la 22 aprilie 1975 au încheiat cu acesta un contract de vânzare – cumpărare sub semnatura privată şi au achitat c/vimobilului în suma de 53.000 lei. S-a mai învederat că Z.T. a decedat în 1980, iar moştenitorii acesteia fiind Z.L. şi H.V.D.
De la data dobândirii şi până în prezent, posesia a fost neîntreruptă şi netulburată.
Prin sentinţa civilă nr. 9306 din 14 octombrie 1999 Judecătoria sector 4 Bucureşti, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 1074 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea.
Instanţa a reţinut că termenul de 30 ani prevăzut de art. 1890 C. civ. nu a fost împlinit, întrucât reclamanţii au intrat în posesia imobilului în 1968, iar cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 14 ianuarie 1999, în plus, din actele existente la dosar nu rezultă că reclamanţii ar fi achitat taxele şi impozitele pentru teren, astfel încât, nu se poate considera că ei s-ar comporta ca adevăraţi proprietari ai imobilului.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul Z.A.
Urmare decesului pârâtului M.V., au fost introduşi în cauză moştenitorii acestuia, M.T., M.A. şi R.(M.)M.
Totodată au fost introduşi în cauză – urmare decesului lui R.M., M.T. şi M.A., moştenitorii acestora, respectiv M.P., R.S. şi M.A.
Prin Decizia civilă nr. 102 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a fost admis apelul reclamantului Z.A. în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi Z.L., H.V.D. şi intimaţii – pârâţi M.P., R.S., M.A. şi M.T. A schimbat în tot sentinţa, în sensul că s-a admis acţiunea, s-a constatat că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 582 mp situat în Bucureşti, şi prin accesiune, dreptul de proprietate asupra construcţiei, compusă din 4 camere si dependinţe.
Pentru a hotarâ astfel, instanţa de apel a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile necesare dobândirii prin uzucapiunea de 30 de ani a dreptului de proprietate asupra terenului de 582 mp situat în Bucureşti, posesia exercitată a fost una utilă, continuă, publică şi sub nume de proprietar.
Instanţa a mai reţinut şi dobândirea prin accesiune imobiliară artificială a dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate pe teren formată din 4 camere şi dependinţe, aşa cum acestea au fost menţionate prin expertiza efectuată în cauză.
În cauză, s-a formulat de către H.V.D. şi Z.L.o cerere de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul deciziei civile nr. 102 din 12 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, în dosarul nr. 430/2001, în sensul completării dispozitivului cu numele reclamanţilor şi a domiciliilor acestora care au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Prin încheierea din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV acivilă, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale şi s-a dispus completarea dispozitivului deciziei civile nr. 102/12 martie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă cu următorul text „schimbă în tot sentinţa în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanţii Z.A., Z.L. şi H.V.D.şi constată că reclamanţii au dobândit că prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului de 582 mp situat în Bucureşti, şi prin accesiune dreptul de proprietate asupra construcţiei compusă din 4 camere şi dependinţe".
Împotriva deciziei nr. 102/12 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, au declarat recurs H.V.D. şi Z.L., al cărui cuprins nu este altceva decât reiterarea cererii de îndreptare a erorii materiale care a fost soluţionată de Curtea de Apel.
Recursul este nefondat.
Recurenţii-reclamanţi nu şi-au structurat motivarea recursului în conformitate cu prevederile art. 3021 pct. 3 C. proc. civ., (astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003), care arată că cererea de recurs va cuprinde „motivele de legalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor".
Deci, recurenţii, ar fi trebuit să invoce motivele de casare prevăzute de art. 304 punctele de la 1 – 10 C. proc. civ. şi să-şi exprime nemulţumirile faţă de Decizia recurentă în raport de aceste motive.
Recurenţii nu au procedat aşa, iar simpla reiterare a cererii de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei nr. 102/2002 a Curtea de apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pe care au intitulat-o „recurs", nu este suficientă, pentru că recursul nu are caracter devolutiv.
Dar, distinct de cele arătate, este de reţinut că instanţa de apel a soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale, pronunţând o încheiere de admitere a acesteia în dosarul nr. 430/2001.
Astfel fiind, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii H.V.D. şi Z.L. împotriva deciziei civile nr. 102 din 12 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4155/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 223/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
