CSJ. Decizia nr. 419/2002. Civil

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ

Decizia nr. 419.

Dosar nr. 3246/2002

Şedinţa publică din 22 octombrie 2003

Asupra recursului în anulare de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2356 din 4 aprilie 2001, pronunţată de Judecătoria Sibiu, s-a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul R.I. împotriva pârâţilor Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu şi Ministerul de Interne şi pârâţii au fost obligaţi să plătească reclamantului suma de 92.279.012 lei, reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut neimpozabil cuvenitşiajutorulnetacordat,calculatlavaloareaactualizatăpotrivit indicelui de inflaţie pe perioada 1.04.2000-28.02.2001 şi în continuare până la achitarea efectivă; pârâţii au mai fost obligaţi la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că reclamantul a fost trecut în rezervă prin Decizia nr. 123602 din 25 aprilie 2000 emisă de Ministerul de Interne şi potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 la trecerea în rezervă cu drept la pensie cadrele militare au dreptul la un ajutor neimpozabil şi contrar acestor dispoziţii legale, reclamantului i s-a reţinut nejustificat impozitul, suma acordată de instanţe reprezentând diferenţa dintre ajutorul cuvenit, neimpozabil, şi cel efectiv primit, impozabil.

Recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu şi Ministerul de Interne împotriva sentinţei au fost respinse de Tribunalul Sibiu prin Decizia civilă nr. 891 din 12 iulie 2001, care a respins şi cererea de chemare în garanţie formulată de recurentul Ministerul de Interne.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a înlăturat critica recurenţilor, formulată în sensul că ajutorul acordat la trecerea în rezervă reprezintă venit salarial, deci se supune impozitării conform art. 23 din OG nr. 73/1999, argumentând că art. 3 lit.c) din normele metodologice date în aplicare art. 23 lit. b) din ordonanţă se referă la drepturile întemeiate pe relaţii contractuale de muncă şi nu la ajutoare cuvenite după încetarea raporturilor de muncă.

Cererea formulată de Ministerul de Interne de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice s-a respins cu motivarea că a fost tardiv introdusă în instanţa de recurs, art. 61 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea făcută de pârât se va depune odată cu întâmpinarea, deci numai în faţa primei instanţe, nu a celei de recurs, cum a procedat recurentul.

Împotriva hotărârilor pronunţate, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 30 pct. 2 C. proc. civ., susţinând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, ele fiind, totodată, şi vădit netemeinice.

În motivarea recursului în anulare se arată că potrivit art. 4 lit. b) din OG nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate şi drepturile de soldă lunară, îndemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.

Scutirea de impozit pe venit este prevăzută de art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 pentru sume reprezentând plăţi compensatorii calculate pe baza soldelorlunarenete,darajutoareleprevăzuteînart. 31dinLegea nr. 138/1999, care se cuvin intimatului reclamant, sunt stabilite în raport de solda lunară brută, deci se supun impozitării.

Instanţele, prin interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale au încălcat în mod esenţial legea, pronunţând hotărâri nelegale şi netemeinice.

Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate şi în fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Recursul în anulare este întemeiat.

Intimatul reclamant a fost trecut în rezervă prin Decizia nr. 123602 din 25 aprilie 2000 emisă de Ministerul de Interne cu drept la pensie şi în baza art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută avută în ultima lună de activitate.

Textul de lege prevedea dreptul la „ajutor neimpozabil" în raport de solda lunară brută, dar această dispoziţie legală trebuie raportată la prevederile art. 5 din OG nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066/24 decembrie 1999 care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează care sunt veniturile ce fac parte din această categorie, prin enunţarea lor expresă, printre care nu se regăseşte ajutorul de natură salarială, cum este cel în discuţie.

Prin urmare, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi a drepturilor ce i se cuvin acestuia în calitate de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 provin din statutul lor de salariaţi şi în consecinţă sunt supuse impozitării în condiţiile prevăzute de OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 cuprinde expres prevederea conform căreia se abrogă orice dispoziţie contrară menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita această categorie de ajutoare.

Aşadar, recursul în anulare este întemeiat, urmează a se admite, a casa hotărârile atacate şi în fond a se respinge ca neîntemeiată acţiunea introdusă de intimatul reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 2356 din 4 aprilie 2001 a Judecătoriei Sibiu şi deciziei civile nr. 891 din 12 iulie 2001 a Tribunalului Sibiu.

Casează ambele hotărâri şi în fond respinge acţiunea introdusă de reclamantul R.I. în contradictoriu cu Ministerul de Interne şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 419/2002. Civil