CSJ. Decizia nr. 4196/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4196
Dosar nr. 4579/2002
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.I. a chemat în judecată U.M. nr. 01940 Mediaş şi Ministerul Apărării Naţionale solicitând obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând diferenţa dintre ajutorul brut datorat conf. art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 constând în c/val. a 20 solde lunare brute şi ajutorul net plătit, sumă ce urma a fi actualizată potrivit indicelui de inflaţie începând cu luna iunie 2000 până la data plăţii efective.
De asemenea, reclamantul a cerut şi obligarea pârâţilor la plata sumei reprezentând diferenţa dintre ajutorul datorat conf. art. 31 alin. (2) din Legea nr. 138/1999 egal cu două solde lunare brute neimpozabile pentru fiecare an rămas până la împlinirea limitei de vârstă pentru pensionare, stabilite în raport cu solda avută în luna mai 2000 şi ajutorul net plătit, sumă ce urma a fi actualizată potrivit indicelui de inflaţie începând cu luna iunie 2000 şi până la data plăţii efective.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că prin Decizia nr.088786/16.06.2000 emisă de M.Ap.N. la 31 mai 2001 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie având o vechime efectivăîn serviciul militar de 33 ani 8 luni şi 6 zile şi că deşi i-au fost achitate drepturile băneşti cuvenite conf. art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 plăţile i s-au făcut în raport de cuantumul net iar nu de cel brut cum prevede textul legal menţionat, şi eşalonat iar nu integral la data trecerii în rezervă, aşa cum o impunea Legea nr. 138/1999.
M.Ap.N. pentru U.M. nr. 01940 Mediaş a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice motivat de faptul că odată cu stabilirea cuantumului ajutorului la care avea dreptul reclamantul unitatea plătitoare a calculat, reţinut şi virat la bugetul statului suma de 90.306.843 lei cu titlu de impozit pe venit. Întrucât reclamantul a pretins prin acţiune că greşit i s-a reţinut suma reprezentând impozitul pentru ajutoarele acordate iar respectiva sumă a fost vărsată la bugetul statului, în cazul admiterii acţiunii plata urma a o face de Ministerul Finanţelor Publice care a încasat-o.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 647/25 octombrie 2001a respins acţiunea ca şi cererea de chemare în garanţie cu motivarea că la data pensionării reclamantului erau în vigoare disp. art 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000 şi concomitent au fost abrogate prevederile prin art. 86 din ordonanţă prevederile privind neimpozitarea drepturilor prev. de art. 7 din OG nr. 7/1998.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 468/4 martie 2002 a admis recursul declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 647/25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu pe care a modificat-o în sensul admiterii acţiunii reclamantului şi a cererii de chemare în garanţie formulate de M.Ap.N. şi a obligat pârâţii să plătească reclamantului suma de 84.997.681 lei cu titlu de pretenţii.
A fost obligat chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să plătească pârâţilor suma de 84.997.681 lei.
Instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte art. 1 din Legea nr. 138/1999 în temeiul căruia reclamantul şi-a formulat pretenţiile nu există nici o dispoziţie expresă de abrogare în cuprinsul OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi prin urmare reclamantul era îndrituit la sumele pretinse numai în ce priveşte greşita impozitare a ajutoarelor ce i-au fost acordate conf. art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Ulterior, prin Decizia nr. 940/13 mai 2002 aceeaşi instanţă a admis cererea pentru completarea deciziei nr. 468/4 martie 2002 formulată de reclamantul-apelant B.I. în sensul că alin. (3) şi (4) din minută şi dispozitiv vor avea următorul cuprins.
Obligă pe pârâţi să plătească reclamantului suma de 84.997.681 lei cu titlu de pretenţii, actualizată în continuare până la data plăţii.
Obligă pe chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice să plătească pârâţilor suma de 84.997.681 lei, actualizată până la data efectivă a plăţii.
În contra acestor din urmă hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe considerentul că hotărârile judecătoreşti atacate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a disp. art. 4, art. 6, art. 23 şi art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 4 lit. b) din OG nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilare în baza art. 3 lit. b) din ordonanţă şi drepturile de soldă lunară, îndemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii.
Art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 prevede scutirea de impozit pentru sumele reprezentând plăţi compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de restructurare şi reducere, precum şi pentru ajutoarele stabilite în raport de solda netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiţii de pensie.
Or, în speţă ajutoarele prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută iar nu de cea netă şi prin urmare nu se încadrau în prevederile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
De asemenea, deşi art. 5 din OG nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066/29 decembrie 1999 confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează şi care anume venituri fac parte din această categorie excluzându-le pe cele de natură salarială.
Cum Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi normele metodologice pentru aplicarea menţionatei ordonanţe aprobate prin HG nr. 1066/29 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din ordonanţă enumeră categoriile de ajutoare ce nu se impozitează, fără a face însă nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Dimpotrivă, din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv formele de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de înmormântare ş.a.
Astfel fiind, rezultă că ajutoarele în discuţie fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
De altfel, în art. 86 din OG nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, urmează a admite recursul în anulare, şi a modifica hotărârile atacate în sensul respingerii recursului declarat de reclamantul B.I. împotriva sentinţei judecătoriei ce va fi menţinută.
De asemenea conform art. 4041 C. proc. civ., se va dispune întoarcerea executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 468 din 4 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, completată prin Decizia civilă nr. 940 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Modifică Decizia atacată în sensul respingerii recursului declarat de B.I. împotriva sentinţei civile nr. 467 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care o menţine.
Conform art. 4041 C. proc. civ., dispune întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării reclamantului la restituirea sumelor încasate în temeiul hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 555/2002. Civil. Revendicare + constatare... | CSJ. Decizia nr. 419/2002. Civil → |
|---|
