CSJ. Decizia nr. 4200/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4200
Dosar nr. 3508/2002
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La 24 mai 1999 P.V. a chemat în judecată pe T.V., H.V., T.V. şi B.I. pentru a se dispune actualizarea sumei de 18.750.544 lei pe care pârâţii i-o datorau cu titlu de sultă în baza sentinţei civile nr.1 284/12 mai 1995 a Judecătoriei Făgăraş pronunţată într-un litigiu de partaj succesoral şi anume prin echivalent în valută la data de 12 mai 1995 în raport de cursul leu/USD conform precizărilor din acţiune.
De asemenea a solicitat instituirea unui drept de retenţie asupra imobilului aparţinând pârâţilor, situat în Breazapână la achitarea integrală a debitului faţă de împrejurarea că sulta provenea din partajarea menţionatului imobil.
La rândul lor, pârâţii, prin cerere reconvenţională, au formulat pretenţii la adresa reclamantei P.V.
Judecătoria Făgăraş, prin sentinţa civilă nr. 878/7 septembrie 1999 a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Braşov cu motivarea că la termenul din 7 septembrie 1999 reclamanta principală P.V.a precizat cuantumul sumei pretinse de la pârâţi la 160.000.000 lei, ceea ce conform art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. atrăgea competenţa desoluţionare a tribunalului ca prim grad de jurisdicţie.
Tribunalul Braşov, secţia civilă, prin sentinţa nr. 210/S/1. iunie 2001 a admis în parte acţiunea principală precizată de reclamata P.V. şi i-a obligat pe pârâţi la plata către aceasta a sumei de 35.532.037 lei cu titlu de pretenţii.
De asemenea, a dispus instituirea unui drept de retenţie în favoarea reclamantei asupra imobilului din Breazaînscris în CF nr.1261, nr.top 279, 280, până la plata de către pârâţi a sumei de 35.532.037 lei şi respectiv a sumei de 18.750.544 lei stabilită prin Decizia civilă nr.416/A/19.02.1998 a Tribunalului Braşov.
A respins restul pretenţiilor reclamantei.
A respins cererea reconvenţională precizată.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr.11/Ap/19 februarie 2002, a admis în parte apelul declarat de pârâţii-reclamanţi împotriva sentinţei nr. 210/S/1 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, pe care aschimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea reconvenţională precizată şi a obligat-o pe reclamanta-pârâtă P.V. să plătească pârâţilor reclamanţi reconvenţionali suma de 67.236.135 lei c/valoarea reactualizată a fructelornaturale ce au fost împiedicaţi să le culeagă şi respectiv 12.865.389 lei cheltuieli de judecată parţiale (din care 7.129.882 lei la fond).
În contra acestei decizii a declarat recurs P.V.invocând motivele de casare prev. de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând în esenţă că nu s-a opus executării sentinţei civile nr.1284/12 mai 1995 a Judecătoriei Făgăraş şi că în orice caz lipsa de folosinţă a imobilului succesoral invocată de reclamanţii reconvenţionali trebuia apreciată în raport de data rămânerii irevocabile a sentinţei de partaj, respectiv 16 octombrie 1998, dată până la care toţi conidivizarii aveau aceleaşi drepturi inclusiv recurenta. Mai mult, reclamanţii reconvenţionali au cerut executarea silită a hotărârii de partaj abia în primăvara anului 1999 astfel că nu puteau invoca propria culpă pentru a pretinde despăgubiri.
La termenul din 22 octombrie 2003, s-a pus în discuţia părţilor incidenţa dispoziţiilor art.17 C. proc. civ., şi pe cale de consecinţă determinarea instanţei competente a soluţiona pricina având în vedere că acţiunea principală avea un caracter accesoriu în raport cu litigiul de partaj succesoral soluţionat prin sentinţa civilă nr.1284/12 mai 1995 a Judecătoriei Făgăraş, definitivă şi irevocabilă şi că cererea reconvenţională formulată depârâţi avea un caracter incidental.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Din dosar a rezultat că prin sentinţa civilă nr.1284/12 mai 1995 Judecătoria Făgăraş a soluţionat litigiul de partaj succesoral promovat deT.V.,H.V.,B.I. născută T. şi T.V.în contradictoriu cu P.V.şi B.I.G. născută P. cu privire la succesiunile autorilor G.V. identic cu T.V. decedat la 11 mai 1997 şi G.V. decedată la 8 iulie 1998 stabilind masa de împărţit, calitatea de succesori a părţilor şi cotele celi se cuvin şi a dispus ieşirea din indiviziune prin formareşi atribuire de loturi, ocazie cu care reclamanţii au fost obligaţi să plătească pârâtei P.V.o sultă de 18.750.544 lei. Cu privire la cuantumul sultei datorate către P.V. sentinţa a devenit definitivă la 14 februarie 1999şi irevocabilă la 16 octombrie 1998.
Printr-o acţiune separată, P.V. a solicitat la 24 mai 1999, reactualizarea sultei pe care pârâţii i-o datorau, iar aceştia din urmă au formulat o cerere reconvenţională invocând şi lipsa de folosinţă a imobilului ce le fusese inclus în lot urmare opunerii exercitate de P.V.
Având în vedere precizările formulate de reclamanta principală P.V. potrivit cărora cuantumul pretenţiilor sale era de 160.000.000 lei, Judecătoria Făgăraş, în temeiul art. 2 pct.lit. b) din C. proc. civ. şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Braşov.
O atare soluţie este însă greşită în raport de disp. art. 17 C. proc. civ.
Astfel, conform textului legal menţionat, „cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală". Cu alte cuvinte, textul invocat reglementează prorogarea legală de competenţă în două cazuri strict determinate, respectiv în cazul cererilor accesorii şi al cererilor incidentale.
Cu referire la pricinaa dedusă judecăţii, cererea reclamantei de actualizare a sultei de 18.750.544 lei acordată în litigiul de partaj succesoral ivit între părţi şi soluţionat irevocabil are caracterul unei cereri accesorii întrucât se grefează pe acţiunea principală şi anume aceea de împărţirea a moştenirilor rămase de la autorii comuni ai părţilor şi prin urmare, trebuia soluţionată, indiferent de valoarea pretinsă, de aceeaşi instanţă care a soluţionat şi cererea principală, în speţă Judecătoria Făgăraş.
Din această perspectivă prevederile art. 17 din C. proc. civ. au un caracter special şi derogă de la dispoziţiile de drept comun privind competenţa materială după valoarea litigiului.
Tot astfel şi cererea reconvenţională a pârâţilor, fiind o cerere incidentală în strânsă legătură cu acţiunea principală, atrăgea competenţa instanţei îndrituite cu judecarea acţiunii principale chiar dacă prin valoarea ei ar fi întrecut competenţa acesteia, ceea ce însă nu era cazul în speţă.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi a trimite dosarul Judecătoriei Făgăraş pentru soluţionarea pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei civile nr. 11/Ap din 19 februarie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, sentinţa civilă nr. 210/S din 1 iunie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 1878 din 7 septembrie 1999 a Judecătoriei Făgăraş şi trimite cauza la Judecătoria Făgăraş pentru soluţionare pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4201/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 42/2002. Civil → |
|---|
