CSJ. Decizia nr. 4235/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.4235
Dosar nr. 657/2002
Şedinţa publică din 24
octombri.
2003
Deliberând asupra recursului declarat de Consiliul General al municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 557 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, constată următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 328 pronunţată de secţia a V a civilă şi de contencios administrativ a Tribunalului Bucureşti la 11 mai 2001 în dosarul nr. 2154/2001 a fost admisă acţiunea formulată de M.G. şi M.A. împotriva Consiliului General al municipiului Bucureşti, pârâtul fiind obligat "să respecte dreptul de proprietate al reclamanţilor pentru suprafaţa [de teren] de 14,63 mp în sector 5".
Apelul făcut ulterior de pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 557 pronunţată la 19 noiembrie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia IV a civilă, în dosarul nr. 3904/2001.
Pronunţând această decizie instanţa de apel a reţinut că singura critică formulată de apelant se referea la lipsa calităţii sale procesuale apreciindu-se ca această aserţiune este nefondată.
În acest sens au fost evocate prevederile art. 21, art. 38 lit. g), art. 95 lit. f) şi art. 96 din Legea nr. 215/2001 apreciindu-se că potrivit acestor reglementări Consiliul General al municipiului Bucureşti "nu este simplu organ deliberativ, ci şi organ de conducere al persoanei juridice - respectiv al unităţii administrativ teritoriale".
În aceeaşi ordine de idei s-a subliniat că apelantul exercita şi prerogative care ţin de administrarea bunurilor din domeniul public sau privat, ca autonomia locală se realizează nu numai prin primari ci şi prin consiliile locale - sau după caz generale - "astfel încât nu se poate pretinde că stând în proces Consiliul General al municipiului Bucureşti, acesta a reprezentat interesele altei persoane juridice.
Ulterior soluţionării apelului, la 26 decembrie 2001, a decedat reclamanta M.A.
La 24 ianuarie 2002 pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărul de dosar 657/2002.
În motivarea recursului întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. s-a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt criticabile deoarece instanţele au apreciat că pârâtul Consiliul General al municipiului Bucureşti ar avea calitate procesuală deşi, în raport cu natura litigiului şi cu prevederile art. 19 pct. 1, art. 21 pct. 1 şi art. 67 din Legea nr. 215/2001, ca pârât în cauză ar fi trebuit să figureze municipiul Bucureşti reprezentat legal de PRIMARUL GENERAL.
Printr-o a doua critică s-a susţinut că "reclamanţii nu şi-au dovedit calitatea procesuală activă, în sensul că nu au dovedit identitatea imobilului din acte cu cel revendicat".
Dezvoltând acest motiv recurentul a susţinut că reclamanţii s-au prevalat de un act care atesta cumpărarea de către defuncta M.G. a unui teren de 300 mp situat în Bucureşti, dar că probele administrate în cauză nu fac dovada calităţii lor de succesori ai cumpărătoarei şi nici nu demonstrează că suprafaţa revendicată în speţă ar face parte din acel teren.
În aceeaşi ordine de idei s-a afirmat că instanţele nu au dat o corectă interpretarea sau au ignorat concluziile expertizei efectuate în cauză precum şi unele dintre înscrisurile depuse în dosar ca de exemplu copia deciziei civile nr. 2288 pronunţate de Curtea Suprema de Justiţie la 23 iunie 1999 în dosarul nr. 2704/1998 sau adresa nr. 16358/12C emisă la 25 noiembrie 1996 de către Direcţia de Urbanism şi Amenajare a Teritoriului din cadrul Primărieimunicipiului Bucureşti.
Ulterior declarării recursului a avut loc dezbaterea succesiunii defunctei M.A. în urma căreia, la 30 ianuarie 2002 a fost emis de către "BNP V.S.P. - Bucureşti" certificatul de legatar nr. 6/2002 prin care se atesta calitatea de unic moştenitor a lui M.G.
În consecinţă acesta s-a subrogat în drepturile autoarei sale, iar la 24 octombrie 2003 Curtea a dispus introducerea sa în cauza în calitate de intimat-reclamant.
În ceea ce priveşte recursul declarat în cauză intimaţi-reclamanţi M.G. şi M.G. au susţinut că este nefondat solicitând respingerea lui.
Recursul este nefondat.
În acest sens Curtea reţine că în cadrul dezbaterilor asupra recursului reprezentanta recurentului-pârât a menţionat verbal că nu mai susţine criticile referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive.
Deşi nu întruneşte, sub aspect formal, cerinţele unei renunţări la judecată această precizare nu este întru totul lipsită de relevanţă.
O astfel de concluzie se impune mai cu seamă în raport cu împrejurarea că, aşa cum s-a menţionat, instanţa de apel a făcut o analiză detaliată şi completă a dispoziţiilor Legii nr. 115/2001 art. 19 pct. 1, art. 21 pct. 1 şi art. 67, aplicabile în materie.
Întrucât respectivele dispoziţii legitimează din punct de vedere procesual judecarea acţiunii în contradictoriu cu Consiliul General al municipiului Bucureşti urmează a se conchide că prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu sunt incidente în speţă.
În legătură cu celelalte critici formulate de recurent Curtea reţine că, deşi au ca obiect soluţia pronunţată de către prima instanţă, ele nu au corespondent în motivarea apelului făcut de acelaşi pârât.
Este de principiu însă că recursul nu are caracter devolutiv, nu poate atrage o noua judecată în fond şi se rezumă la un control al hotărârii atacate care poate fi efectuat în raport cu motivele enumerate limitativ în art. 304 C. proc. civ.
Prin urmare recurentul nu poate formula pentru prima data în această cale de atac critici de fond asupra cărora instanţa de apel nu a avut posibilitatea de a se pronunţa, nefiind investită cu cercetarea lor.
Curtea reţine totodată că respectivele motive de recurs nu sunt de ordine publică şi deci nu pot fi analizate din oficiu de către instanţa de recurs.
Nu în ultimul rând este de observat că argumentele aduse în susţinerea excepţiei privind pretinsa lipsă a calităţii procesuale a reclamanţilor ignoră autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2288 pronunţate de secţia civilă a Curţii Supreme de Justiţie la 23 iunie 1999 în dosarul nr. 2704/1998.
Din cuprinsul acelei hotărâri, depuse in copie in dosarul de fond - rezultă că, într-un prim proces purtat între aceleaşi părţi, atât chestiunea legitimării procesuale active cât şi aceea a identificării terenului revendicat au fost tranşate definitiv şi irevocabil în favoarea reclamanţilor, cel de-al doilea proces purtându-se exclusiv în legătură cu o suprafaţă aferentă aceluiaşi teren ca urmare a unei noi situaţii litigioase configurate în urma punerii în executare a deciziei menţionate.
În raport cu toate aceste argumente nu pot fi primite susţinerile recurentului referitoare la aplicabilitatea în speţă a prevederilor art. 304 pct. 10 C. proc. civ. în cauză negăsindu-şi incidenţa nici una dintre dispoziţiile respectivului text de lege.
În consecinţă Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Consiliul General al municipiului Bucureşti împotriva deciziei nr. 557 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată înşedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6359/2002. Civil. Revendicare - Legea 10/2001.... | CSJ. Decizia nr. 4233/2002. Civil → |
|---|
