ICCJ. Decizia nr. 4321/2002. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4321
Dosar nr. 2820/2002
Şedinţa publică din 24 mai 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2175 din 8 mai 2000, reclamantul V.D. a chemat în judecată pârâţii V.P., M.G. şi G.C. pentru a fi obligaţi prin hotărâre judecătorească să-i restituie suma de 7500 dolari SUA şi 6.000.000 lei, acţiune precizată ulterior cu privire la suma solicitată, respectiv aceea de 150.000.000 lei.
Prin cerere reconvenţională pârâta M.G. a solicitat obligarea reclamantului V.D. şi pârâtului V.P. să-i recunoască o contribuţie de ½ parte la dobândirea mai multor bunuri ce se află în posesia acestora.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că nici reclamantul şi nici pârâţii nu au făcut dovada afirmaţiilor din cereri.
Reclamantul a solicitat pârâţilor să-i restituie sumele de bani neutilizate de aceştia în scopul pentru care le-au fost trimise, o parte din bani fiind cheltuiţi pentru achiziţionarea de materiale de construcţii, iar o altă parte pentru îmbunătăţirea traiului pârâţilor de zi cu zi.
Nici pârâta M.G. nu a făcut dovada afirmaţiilor sale, respectiv că ar fi avut vreo cotă de contribuţie la achiziţionarea bunurilor dobândite de părţi.
Prin apelul declarat de reclamantul V.D. se critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se învederează în dezvoltarea motivelor de recurs că greşit s-a apreciat ca nedovedite pretenţiile sale, în condiţiile în care a făcut probe, în sensul că a trimis din SUA suma de 14.420 dolari SUA pârâţilor pentru a-i cumpăra pe numele lui o casă şi un autoturism ARO. De asemenea, se mai susţine că pârâţii nu au respectat destinaţia bunurilor ci i-au folosit în scopuri personale.
Prin Decizia civilă nr. 51/A din 8 mai 2002, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul reclamantului V.D. împotriva sentinţei civile nr. 529 din 21 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara.
S-a reţinut că potrivit art. 1169 C. civ. că "cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească", iar art. 1191 din acelaşi cod prevede că dovada actelor juridice al căror obiect are o valoare ce depăşeşte suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decât prin act autentic sau prin act sub semnătură privată.
Nu s-a contestat că reclamantul stabilit în SUA a trimis diverse sume de bani, însă nu a putut face dovada cu acte a sumelor expediate pe numele pârâţilor sau predate personal acestora. Cert este că la declanşarea procesului în contul fratelui reclamantului se afla suma de 6000 dolari SUA, la care avea acces numai pârâtul V.P. Din scrisorile expediate de reclamant din SUA s-a putut reţine că acesta i-a ajutat pe pârâţi necondiţionat cu diverse sume de bani.
Pe de altă parte, pârâţii au anexat la dosar facturi cu care au făcut dovada achiziţionării diferitelor bunuri şi materiale de construcţii.
În fine, s-a concluzionat că reclamantul nu a dovedit întinderea sumelor de bani date pârâţilor şi nici proporţia în care urma să fie cheltuite pentru achiziţionarea de bunuri pentru ei pe de o parte şi pentru el pe de altă parte, ceea ce a impus soluţia de respingere a apelului.
Împotriva deciziei civile nr. 51 A din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia în termen legal a declarat recurs reclamantul V.D.
Se susţine că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece s-a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, hotărârea fiind pronunţată cu aplicarea greşită a legii.
De asemenea, se arată că s-a ignorat întregul material probator propus de reclamant.
Fără a trece la examinarea cererii de recurs, se constată, potrivit înscrisului anexat la dosar, certificatul de deces, fila 37 că la data de 7 februarie 2002, reclamantul V.D. a decedat.
Recursul a fost promovat la data de 27 mai 2002, de către avocatul reclamantului care l-a reprezentat în celelalte faze procesuale, deci după decesul acestuia (7 februarie 2002).
Faţă de această împrejurare, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a reclamantului, care este o excepţie de fond peremptorie, absolută.
În acest sens trebuie avut în vedere că în procesul civil poate fi parte numai persoana capabilă de a avea drepturi şi obligaţii procesuale, adică numai persoana care se bucură de capacitate procesuală de folosinţă.
Capacitatea procesuală de folosinţă nu este altceva decât un aspect al capacităţii civile, un reflex pe plan procesual al capacităţii de folosinţă. Această capacitate poate fi definită ca aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii, şi este recunoscută în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice. Ea este o însuşire esenţială şi inerentă persoanei fizice, fapt pentru care se dobândeşte odată cu naşterea şi încetează la moartea acestuia.
În speţă, reclamantul a pierdut această capacitate prin deces, deci nu mai este capabil de a avea drepturi şi obligaţii, ceea ce înseamnă că după data de 7 februarie 2002 (data decesului) nu mai putea fi exercitată nici o acţiune de către acesta, urmând a fi admisă excepţia, constatându-se lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantului V.D.
Distinct de toate aceste aspecte, se reţine că recursul este semnat în numele reclamantului decedat de către avocat, fără să aibă mandat.
Instanţa este obligată să verifice calitatea părţilor pentru că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât către titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii, constatând că în speţă recursul a fost promovat de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, urmând să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepţia.
Respinge recursul ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă împotriva deciziei civile nr. 51/A din 8 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 54/2002. Civil. Perimare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3142/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
