CSJ. Decizia nr. 443/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 443Dosar nr. 2143 / 2002
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 48/R din 16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat: intimata-reclamantă G.E., personal şi asistată de avocat M.I., lipsind intimatul-pârât G.V.A..
Procedura completă.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor pronunţate în apel şi recurs şi, în parte, exclusiv pe divorţ, a sentinţei de fond, cu consecinţa menţinerii dispoziţiilor acesteia cu privire la încuviinţarea purtării numelui din căsătorie, în viitor, pentru reclamantă şi a desfacerii căsătoriei din culpa exclusivă a pârâtului.
Avocat M.I. pune concluzii în acelaşi sens.
CURTEA
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 mai 2002 s-a înregistrat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 5128/18 iunie 2001 a Judecătoriei Brăila, a deciziei civile nr. 583/25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila şi a deciziei civile nr. 48/16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, solicitând, în baza art. 330 pct. 2 C.proc.civ. casarea acestora şi, pe fond, desfacerea căsătoriei dintre G.E. şi G.V.A. din culpa exclusivă a acestuia, şi încuviinţarea păstrării de către reclamantă a numelui dobândit în timpul căsătoriei.
Analizând calea extraordinară de atac formulată, precum şi dosarele ataşate, Curtea reţine următoarele:
La 19 martie 2001 pe rolul Judecătoriei Brăila s-a înregistrat acţiunea de divorţ promovată de reclamanta G.E. care a solicitat desfacerea căsătoriei încheiate în anul 1962, din culpa exclusivă a pârâtului G.V.A., cu încuviinţarea păstrării numelui purtat în timpul căsătoriei şi atribuirea provizorie a folosinţei apartamentului bun comun situat în Brăila, str. Independenţei nr. 2, bloc 2, scara 6, etaj 1, apartament 82, cu cheltuieli de judecată.
A arătat reclamanta că la scurt timp de la încheierea căsătoriei, pârâtul s-a arătat dezinteresat de viaţa de familie, atât faţă de soţie, cât şi faţă de cei doi copii, în prezent majori, având o atitudine arogantă, autoritară, manifestată chiar prin accese de furie, soldate cu bruscări verbale şi fizice. Din anul 1996 pârâtul a părăsit definitiv domiciliul conjugal, mutându-se cu o altă femeie, după ce anterior avusese numeroase relaţii extraconjugale.
Cu privire la cererile accesorii, reclamanta a arătat că durata mare a căsătoriei, coroborată cu prestigiul ei în societate – avocat fiind – o îndreptăţesc la păstrarea numelui din timpul căsătoriei.
Prin sentinţa civilă nr. 5128/18 iunie 2001 Judecătoria Brăila a admis acţiunea, a declarat desfăcută căsătoria din vina ambilor soţi, a încuviinţat reclamantei păstrarea numelui dobândit în timpul căsătoriei, a atribuit folosinţa locuinţei reclamantei şi a dispus evacuarea pârâtului.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de fond a constatat că relaţiile dintre părţi sunt grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă. Din analiza depoziţiilor martorilor a reţinut că se impune desfacerea căsătoriei din vina ambilor soţi, dar faţă de comportamentul violent al pârâtului faţă de familie a hotărât evacuarea acestuia, încuviinţând totodată păstrarea numelui de către reclamantă, cunoscută în societate de circa 30 de ani sub acest nume.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi. Prin Decizia nr. 583/25 octombrie 2001 Tribunalul Brăila, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei şi a admis apelul pârâtului, dispunând respingerea cererilor accesorii privind păstrarea numelui şi evacuarea pârâtului.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că din depoziţiile martorilor a rezultat culpa comună a celor doi soţi, pârâtul fiind neglijat de familie atunci cînd a fost accidentat, lipsa de tact în aplanarea neînţelegerilor fiind imputabilă ambilor soţi.
Cu privire la apelul pârâtului, s-a reţinut că este fondat, reclamanta nefăcând dovada că revenirea la numele anterior i-ar prejudicia activitatea în societate. Cu privire la cererea de evacuare, tribunalul a reţinut că pe cale separată s-a obţinut deja această finalitate.
Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 48/16 ianuarie 2002.
S-a reţinut în motivare că probele au fost corect apreciate de instanţa de apel.
Prin prezentul recurs în anulare se solicită ca pe baza reanalizării probelor, să fie modificate hotărârile, în sensul celor deja enunţate.
Recursul în anulare este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Cu privire la culpa în destrămarea căsătoriei, atît probele testimoniale, cât şi probele cu martori (copii ale corespondenţei pârâtului cu difereite femei, fotografii, dovezi ale unor acţiuni anterioare de divorţ promovate de reclamantă, procese-verbale întocmite de poliţie), atestă că vina principală aparţine pârâtului care şi-a neglijat familia, dând prioritate raporturilor de serviciu care îi ocupau tot timpul şi preocupările. Faţă de familie pârâtul avea comportament agresiv, adresându-le chiar în prezenţa martorilor injurii (f. 54 – 55), izgonind din locuinţă cu ocazia crizelor de furie atât pe soţie cât şi pe copii (f. 56 – 58). Martorii propuşi de pârât nu au fost în locuinţa părţilor şi au făcut relatări numai din povestirile acestuia.
Ca atare, se constată că raporturile dintre soţi au fost grav şi iremediabil vătămate, continuarea căsătoriei fiind imposibilă datorită culpei exclusive a pârâtului.
Cu privire la numele purtat de reclamantă în timpul căsătoriei, conform art. 27, se reţin următoarele:
Conform art. 40 alin. 2 teza a doua din C. fam., instanţa, pentru motive temeinice, poate să încuviinţeze soţului care a purtat numele celuilalt soţ să-l păstreze în continuare, chiar după desfsacerea căsătoriei.
În speţă, reclamanta a formulat o atare cerere, dar faţă de opunerea pârâtului, instanţele i-au respins-o.
Curtea constată că există suficiente argumente pentru a permite reclamantei să păstreze în continuare numele pe care prin căsătorie l-a dobândit în anul 1962, sub care a devenit cunoscută în societate, nume pe care îl poartă şi copiii părţilor, foarte ataşaţi mamei – dar în ultimul rând, numele profesional al reclamantei,care de circa 30 de ani practică profesia de avocat îndreptăţeşte o atare încuviinţare, fiind identificate motive temeinice, în sensul art. 40 alin. 2 teza a II – a din C.fam.
Faţă de considerentele anterior expuse, recursul în anulare va fi admis, urmând a fi modificate hotărârile pronunţate în cauză, sub aspectul culpei în desfacerea căsătoriei, fiind menţinută dispoziţia din sentinţa de fond privind păstrarea numelui din timpul căsătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 48/R din 16 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Galaţi – Secţia civilă.
Modifică Decizia în sensul că admite recursul declarat de reclamanta G.E. împotriva deciziei nr. 583 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Brăila – Secţia civilă, admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 5128 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Brăila.
Schimbă această sentinţă în sensul că declară desfăcută căsătoria părţilor din vina exclusivă a pârâtului.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge apelul declarat de pârât împotriva aceleiaşi hotărâri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 446/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 441/2002. Civil → |
|---|
