CSJ. Decizia nr. 448/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 448Dosar nr. 189/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 14 aprilie 1997 pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamanţii R.E. şi R.C. au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanţelor şi Municipiul Botoşani prin primar, solicitând retrocedarea unei suprafeţe de 1113,67 mp teren în Botoşani.
În motivarea acţiunii, încadrată în drept în dispoziţiile art. 35 art. 36 din Legea nr. 33/1994, reclamanţii au arătat că soţii R.E. şi G. (decedat din 1987) au fost proprietarii unui imobil teren şi construcţie, expropriat pentru utilitate publică prin Decretul nr. 421/1982, pentru care au primit despăgubiri, casa fiind demolată, dar nu întreaga suprafaţă este în prezent ocupată. S-au depus copii xerox ale actelor de proprietate emanând din anul 1947 şi 1956, copia decretului de expropriere.
Considerându-se legal investită, judecătoria a dispus administrarea probelor cu expertiză, înscrisuri, cercetare locală şi apoi a pronunţat sentinţa cu nr. 4103/1999 prin care a respins acţiunea ca nefondată.
A reţinut instanţa că suprafaţa revendicată nu este liberă de amenajări, fiind delimitată o parcare.
După desfiinţarea acestei sentinţe ca fiind pronunţată cu încălcarea competenţei materiale, în cauză Tribunalul Botoşani, judecând ca instanţă de fond, a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru actualizarea despăgubirilor primite de expropriaţi în anul 1982 şi prin sentinţa civilă nr. 140 din 25 octombrie 2000 a admis acţiunea. A dispus retrocedarea unei suprafeţe de 287,5 mp teren, identificat conform expertizei întocmite în faţa judecătoriei, obligând pe reclamantă la restituirea despăgubirii actualizate.
A reţinut tribunalul că deşi cea mai mare parte a terenului solicitat a fost utilizat la construirea locuinţelor şi arterelor de circulaţie, poate fi restituită suprafaţa arătată care este ocupată de o parcare amenajată, ce nu corespunde noţiunii de utilitate publică avută în vedere la expropriere.
În faţa Curţii de Apel Suceava s-a depus certificatul de moştenitor de pe urma defunctei reclamante R.E., fiul său C. fiind singurul moştenitor. Acesta a mai depus, pentru lămurirea situaţiei exacte, o serie de fotografii color şi schiţe. De asemeni, pârâta Primăria Botoşani a depus înscrisuri prin care atestă că terenul nu este liber, fiind străbătut de reţele de termoficare aferente blocurilor de locuinţe edificate.
Prin Decizia civilă nr. 16 din 19 martie 2002 Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul pârâtului Municipiul Botoşani, a schimbat sentinţa de fond şi pe fond a respins acţiunea ca nefondată.
A motivat instanţa, soluţia adoptată prin aceea că din suprafaţa expropriată cea mai mare parte a fost folosită pentru construirea unor blocuri, artere de circulaţie, trotuare, pavaje, suprafaţa în discuţie fiind ocupată în subteran de reţeaua de apă, canal, termoficare.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul R.C., susţinând că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, se afirmă, prin prisma pct. 7 art. 304 C. proc. civ., că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, cu referiri la aprecierile privind ocuparea suprafeţei de circa 287 mp de reţea de utilităţi publice.
Invocând pct. 9 art. 304 C. proc. civ., recurentul afirmă că hotărârea este dată cu încălcarea art. 481 C. civ., de vreme ce 287 mp din terenul ce a aparţinut părinţilor săi nu a fost utilizat potrivit scopului exproprierii.
În sfârşit, prin motivul de recurs al treilea, bazat pe art. 304 pct. 10 C. proc. civ., se susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, anume asupra înscrisurilor care atestă că pe suprafaţa considerată liberă sunt nişte construcţii uşoare, ridicate de societăţi private cărora primăria le-a concesionat terenul.
În afara recursului motivat de avocatul cu împuterniciri, recurentul personal a depus la dosar un înscris intitulat „recurs", care nu întruneşte cerinţele formale, nefiind încadrat în drept.
Pârâtul Municipiul Botoşani, prin primar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că este de acord să restituie teren într-un alt amplasament, cel actual fiind afectat de utilităţi publice (parcare, reţele subterane).
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.
Părinţii reclamantului, al căror unic moştenitor este, au fost proprietarii unui imobil, teren şi construcţii situat în Botoşani. Prin Decretul nr. 421/1982, a fost expropriată suprafaţa de 900 mp teren şi 213,67 mp construcţii, foştii proprietari fiind despăgubiţi cu suma de 77.882 lei şi primind un apartament la bloc.
Ca atare, au fost respectate dispoziţiile art. 481 din C. civ., în conformitate cu care nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire. De aceea, motivul de recurs prin care se invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.
Astfel cum rezultă din probele administrate (expertize, fotografii, cercetare locală), contrar afirmaţiilor din acţiune, majoritatea suprafeţei de teren expropriate în urmă cu 20 de ani a fost utilizată pentru construirea unor blocuri de locuinţe, a unor artere de circulaţie, trotuare. Suprafaţa la care în fapt reclamantul a restrâns acţiunea se găseşte situată într-un scuar în formă de triunghi, la intersecţia a trei străzi şi bulevarde.
Din înscrisurile depuse de pârât – necontestate de recurent – rezultă că suprafaţa pretinsă este străbătută în subsol de reţele de termoficare, fiind fără îndoială, de utilitate publică.
Referirea pe care instanţa de apel a făcut-o la această destinaţie subterană nu este străină de natura pricinii, cum se afirmă, ci se încadrează în cerinţele art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ.
Într-adevăr, potrivit acestor texte de lege, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicaţii, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare.
Aşadar, în exercitarea rolului activ, corect Curtea de Apel Suceava a examinat probele administrate şi a constatat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.
Într-adevăr, prin noţiunea de teren liber, în accepţiunea acestui text, ce poate fi restituit fostului proprietar expropriat, trebuie înţeles, nu doar cel pe care nu se găseşte o construcţie (bloc de locuinţe), dar şi liber de orice servituţi sau utilităţi publice. Ori în speţă, cum s-a arătat, prin poziţia sa (încadrarea în zonă, situarea la intersecţie, apropierea de blocurile de locuinţe construite în urma exproprierii) terenul nu poate fi considerat liber în sensul textului de lege invocat în acţiune.
Faptul că instanţa de apel nu s-a referit în mod expres la împrejurarea că primăria a concesionat (pe durata de câte un an) unor societăţi, o porţiune din teren nu este de natură a atrage modificarea hotărârii pronunţate, fiind evident că pentru păstrarea coerenţei şi utilităţii publice, primăria ca proprietar, dar ţinând seama de interesele locuitorilor zonei, are dreptul de a lua măsuri vremelnice de eficientizare a scuarului în discuţie.
Ca atare, cum în cauză s-a constatat că nu sunt întrunite cerinţele art. 35 din Legea nr. 33/1994 pentru retrocedarea terenului expropriat, corect Curtea de apel a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii.
Desigur că reclamantul, în cadrul procedurii Legii nr. 10/2001, deja declanşată, are dreptul de a solicita aplicarea măsurilor reparatorii, dacă consideră necesar.
Pentru considerentele anterior expuse, recursul văzând că este nefondat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.C. împotriva deciziei nr. 16 din 19 martie 2002 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 447/2002. Civil. Redare drepturi parintesti.... | ICCJ. Decizia nr. 447/2002. Civil → |
|---|
