CSJ. Decizia nr. 451/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.451Dosar nr.3179/2002
Şedinţa publică din 7 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorii M.N.şi M.C.împotriva deciziei nr.234 A din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a III-a civilă.La apelul nominal s-au prezentat: recurenţii contestatori M.N.şi M.C., ambii reprezentaţi de avocat G.C., lipsind intimata S.C. " V " SA.
Procedura completă.
Avocat G.C. solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Pe rolulTribunalului Bucureşti s-a înregistrat la 26 octombrie 2001 contestaţiape care M.N.şi M.C.au formulat-o împotriva hotărârii nr.10/13.9.2001 emisă deConsilul de Administrare al C.S. " V " SA prin care li s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, strr.Petru Rareş nr.15, sectorul 1.
În motivarea cererii, încadrate în dreptîn dispoziţiile Legii nr.10/2001,petenţii au arătat că hotărârea atactă este nelegală pentru mai multe motive: respingând cererea pentru restituire în natură, nu s-a propus nici un mod de despăgubire; nu are importanţă modalitatea de trecere înproprietatea statului(cu sau fără titlu), după cum nu are semnificaţienici împrejurarea că imobilul este înscris înpatrimoniul social al unităţii deţinătoare.
Cu privire la dovedirea calităţii de persoane îndreptăţite, reclamanţii au arătat că bunica lor, A.C., a fost singura moştenitoare a surorii sale N.E., fosta proprietară a imobilului.
S-au depus înscrisuri. Intimata S.C. " V " SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în principal a cererii pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamanţilor şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivarea cererii s-a susţinut că nu s-a probat calitatea de moştenitori a celor doi reclamanţi şi, în orice caz, ei nu ar fi singurii moştenitori, astfel că cererea de restituire în natură, având natura juridică a unei veritabile acţiuni în revendicare, trebuie făcută cu respectareaprincipiului unanimităţii.
Sub cel de-al doilea aspect, se invocă art.27 din Legea nr.10/2001, care, în cazul imobilelor preluatecu titlu valabil, trimite la măsuri reparatorii prin echivalent.
La 7 ianuarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a reţinut cauza în pronunţare pe aspectul excepţiei invocate prin întâmpinare, pe care, prin sentinţa civilă nr.2/2002 a admis-o şi a respins contestaţia ca fiind formulată de persoane fără calitate procesuală activă.
În motivarea soluţiei adoptate, instanţa a reţinut că, deşi au făcut dovada că sunt moştenitorii bunicii lor, Ardelean Constanţa, nu s-a probat calitateade succesor albunicii lor, decedatăîn 1985, faţă de fosta proprietară, decedată în anul 1980.
Apelul reclamanţilor împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr.234/16 mai2002 a Curţii de apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
În motivare, instanţa a reţinut că, şi în cazul în care, cu actele de stare civilă, reclamanţii fac dovada că sunt moştenitorii defunctei N.E., acţiunea în revendicare poate fi introdusă numai cu respectarea principiului unanimităţii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii, care au criticat-o pentru nelegalitate, susţinând că sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 alin.1 pct.8 şi 9 C.proc.civ., respectiv greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, şi încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat,în esenţă, că,prin certificatele de moştenitor eliberate în urma decesului fostei proprietare, numitaN.E. şi în urma bunicii lor, A.C., au făcut dovada că au calitatea de„persoane îndreptăţite" în sensul Legii nr.10/2001, ca moştenitori ai fostului proprietar deposedat. Faptul că în 1980 fosta proprietară a fost moştenită şi de alţi fraţi/surori în afara bunicii reclamanţilor nu poate conducela respingerea contestaţiei pentru încălcarea principiului un animităţii, de vreme ce legea specială – art.4 din Legea nr.10/2001 permite formularea cererii demai multe persoane îndreptăţite.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor expune, va fi admis, cu consecinţa casării ambelor hotărâri şi a trimiterii dosarului spre rejudecare în fonda contestaţiei.
Reclamanţii suntcolaterali privilegiaţi (nepoţi de soră) ai fostei proprietare a imobilului naţionalizat în anul 1950 şi deţinut înprezent de S.C. " V " S.A.
Calitatea de succesori în drepturi a fost făcută atât cu certificatele de moştenitor eliberate în anul 1980 de pe urma defunctei N.E. (moştenităîn proporţie de ¼ de A.C.), respectivîn anul 1986, de pe urmadefunctei A.C., moştenită de cei doi reclamanţiîn calitate de nepoţi de fiică, mama lor renunţând expres la succesiune.
Cum, potrivit Legii nr.10/2001, sunt îndreptăţite la măsuri reparatoroii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora (art.3), precum şi moştenitorii persoanelor fizice îndreptăţite (art.4 alin.2), este evident că admiţând excepţia lipsei calităţii procesual active şi respingând contestaţia pe acest motiv, instanţele au pronunţat hotărâri cu încălcarea legii, devenind astfel incidente dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Şi cel de-al doilea motiv de recurs este fondat. Aplicând principii folosite în general în jurisprudenţă, în lipsa vreunui text în dreptul comun al acţiunii în revendicare (regula unanimităţii), instanţa de apel a schimbat natura actului juridic dedus judecăţii (art.304 pct.8 C.proc.civ.).
Într-adevăr, ca lege specială de reparaţie Legea nr.10/2001 cuprinde mai multe dispoziţii noi care derogă de la dreptul comun, tocmai în scopul de a facilita repararea abuzurilor săvârşite în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Astfel, din formularea art.4 alin.1 din lege se poate reţine că este admisibilă – atât în privinţa restituirii în natură, cât şi prin echivalent –cererea formulată separat de mai multe persoane îndreptăţite, urmând ca dreptul de proprietate să se stabilească pe cote părţi ideale.
În speţă, bunica reclamantelor aveadeterminată prin certificatul de moştenitor, cota ideală de ¼ din averea defunctei sale surori, fosta proprietară naţionalizată, iar reclamanţii, ca unici moştenitori ai bunicii lor, au evident, calitatea procesuală activă în cererea pe care au adresat-o potrivit Legii nr.10/2001.
În consecinţă, văzând că ambele motive ale recursului sunt întemeiate, recursul se va admite, urmând ca tribunalul să judece pe fond contestaţia formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de M.N.şi M.C.împotriva deciziei nr.234/A din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează această decizie, precum şi sentinţa nr.2 din 7 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia aIII-a civilă.
Trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru judecarea pe fond a contestaţiei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 450/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 449/2002. Civil → |
|---|
