ICCJ. Decizia nr. 4560/2002. Civil. Leg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4560
Dosar nr. 4500/2002
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 ianuarie 2002 la Tribunalul Gorj reclamanta P.A. a contestat Decizia nr.1 din 18 ianuarie 2002 emisă de S.C. N.S.T. SRL Târgu Jiu solicitând anularea ca netemeinică şi nelegală şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtei la restituirea în natură a unui teren în suprafaţă de 192 m.p. situat în Tg. Jiu, având ca vecini: Est - M.R. şi R., Vest - rest proprietatea reclamantului, Nord - rest proprietate şi Sud - S.C. P. SRL.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că terenul în litigiu face parte din fosta curte a imobilului ce a aparţinut defunctului R.C.(autorul său) şi care a devenit proprietatea fiului şi nurorii sale M.R. şiR.,fiindocupat abuziv în 1974 de către fosta I.P.R.U.C. Tg.Jiu, devenită ulterior S.C. S. S.A., ale cărei acţiuni majoritare au fost cumpărate de către pârâtă.
Se mai arată că Consiliul Judeţean Gorj a emis în baza HG nr. 834/1991 certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria G.J. nr. 0005/1 iulie 1993 pentru S.C. S. S.A. Tg. Jiu.
Reclamantul a mai susţinut că terenul nu a putut fi solicitat în temeiul Legii fondului funciar întrucât acesta nu intrase în proprietatea C.A.P. sau a primăriei.
Prin sentinţa civilă nr. 89 din 16 aprilie 2002 Tribunalul Gorj a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei nr.1 din 18 ianuarie 2002 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să restituie reclamantei suprafaţa de 166 m.p. teren situat în Tg. Jiu.
A mai fost obligată pârâta la 1.400.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu actul de vânzare cumpărare din 10 ianuarie 1930, că acesta este ocupat de pârâtă nefiind ieşit din circuit civil, prin acte legale, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe pârâta a declarat apel criticând în esenţă soluţionarea litigiului fără ca în cauză să fie citat Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor. S-a mai arătat că prin restituirea în natură a terenului din litigiu ocupat de construcţii cu caracter definitiv şi care aparţin în proprietate pârâtei au fost încălcate dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Prima instanţă a făcut abstracţie de actele depuse de pârâtă şi a reţinut în mod nejustificat că terenul a fost preluat abuziv de stat.
În ultimul motiv de apel s-a susţinut că neîntemeiat au fost respinse obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtă.
Prin Decizia nr. 121 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Craiova a respins apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în cauză reclamanta a respectat prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în sensul că s-a adresat cu notificare în vederea restituirii terenului în litigiu persoanei juridice deţinătoare, astfel încât Statul Român nu are legitimare procesuală pasivă cum greşit susţine recurenta.
Şi critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001 constând în aceea că instanţa greşit a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu întrucât acesta este ocupat de construcţii definitive ale apelantei pârâte a fost apreciată ca nefondată cu motivarea că astfel cum rezultă din constatările raportului de expertiză întocmit în cauză construcţia amplasată pe terenul a cărui restituire se solicită nu are caracter permanent.
Cât priveşte critica referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut nejustificat că terenul a fost preluat abuziv de stat este înlăturată de instanţă cu invocarea textelor Legii nr. 10/2001 respectiv art. 20-33 care reglementează procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
De asemenea, neîntemeiat a fost apreciat şi ultimul motiv de apel privitor la respingerea obiecţiunilor formulate faţă de expertiza administrată în cauză întocmit astfel cum rezultă din practicaua sentinţei acestea nu au mai fost susţinute de pârâtă.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs S.C. N. S. T. SRL invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.şi criticând hotărârea pentru că:
- contractul de vânzare-cumpărare pe acţiuni nr. 288 din 22 aprilie 1996 dintre FPS (actualul APAPS) şi S.C. N.S.T. SRL s-a încheiat cu bună credinţă din partea celor doi contractanţi în sensul dispoziţiilor art. 46 din Legea nr. 10/2001;
- actele de proprietate depuse vizează un alt titular;
- reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate cu privire la imobilul din Tg. Jiu nr. 82, actele depuse fiind pentru imobilul nr. 86;
- instanţele de fond şi de apel nu au ţinut seama de certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care recurenta îl deţine, titlu rămas definitiv şi irevocabil prin Decizia Curţii de Apel Craiova.
Se cere casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
Recursul este fondat potrivit celor ce se vor arăta.
Din examinarea lucrărilor din dosar se constată că reclamanta nu şi-a dovedit legitimarea procesuală activă şi imobilul revendicat nu este clar identificat.
Astfel, prin acţiune reclamanta a solicitat restituirea terenului de 192 m.p. situat în Tg. Jiunr.84 provenind de la autorul său R.C.
Contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 13 a dosarului nr. 523/2002 al tribunalului Dolj conţine ca date pe cumpărătorii C.R. şi N.R. pentru imobilul nr.86.
La fila 60 a aceluiaşi dosar maticola nr. 2 (impozitul pe clădiri) indică proprietatea lui N.R. în Tg. Jiupentru nr. 82 iar următoarea filă a dosarului o reprezintă maticola nr. 2 (impozitul pe clădiri) indicând proprietatea lui N.D.C. în Tg. Jiunr. 86.
În fine, la fila 64 a aceluiaşi dosar sunt două adeverinţe emise în 1994 de R.A.F.L.I.P.S. Tg. Jiu prin care se atestă că imobilul nr. 84 nu a făcut până în prezent obiectul unei documentaţii de expropriere şi nu este naţionalizat conform Decretului nr. 92/1950.
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria G.J. nr.0005 din 1 iulie 1993indicăimobilul nr. 86. Aceeaşi adresă este şi în Decizia nr. 48/1972 a Comitetului executiv al Consiliului Popular al Judeţului Gorj.
În fine, certificatul nr. 3654 din 28 octombrie 1991 emis de Ministerul de Interne, Direcţia Generală a Arhivelor Statului atestă pentruimobilul nr. 84 ca proprietar pe N.G.
Din cele ce preced rezultă pe de o parte că nu s-a stabilit calitatea procesuală activă a reclamantei şi nici care este imobilul asupra căruia poartă litigiul.
În raport de cele expuse se impune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru rejudecare.
În rejudecare, eventual în baza administrării de noi probe, instanţa de trimitere va verifica legitimarea procesuală activă a reclamantei şi va identifica imobilul.
De asemenea, cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere şi celelalte critici care fac obiectul prezentului recurs.
Faţă de cele cepreced recursul fiind întemeiat va fi admis în baza art. 312 şiart. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. N.S.T. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 121 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 89 din 16 aprilie 2002 a Tribunalului Gorj, secţia civilă, şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4567/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 456/2002. Civil → |
|---|
