ICCJ. Decizia nr. 4567/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4567
Dosar nr.4423/2002
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 octombrie 2002, procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare împotriva deciziei civile nr. 6296/8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova.
S-a arătat că această hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că este totodată şi vădit netemeinică.
În motivarea recursului în anulare s-a menţionat că prin acţiunea adresată Judecătoriei Slatina la data de 29 aprilie 1998, reclamanta I.Ş.A. a chemat în judecată pârâţii Comisia Judeţeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 şi Primăria Slatina, solicitând să se dispună anularea Hotărârii nr. 311/1996 emisă de comisia intimată şi, totodată, restituirea în natură a imobilului – construcţie şi teren, situat în Slatina.
La termenul de judecată din 9 octombrie 2000 reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că a chemat în judecată şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a arătat din nou că hotărârea atacată, şi prin care i se acordaseră despăgubiri pentru imobil, este ilegală.
Pe parcursul judecării cauzei, intimata Primăria Slatina a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei H.C., arătând că aceasta este proprietara imobilului situat în Slatina, str. Dinu Lipatti nr. 7 iar o porţiune din terenul revendicat de reclamantă este inclusă în această proprietate.
După mai multe cicluri procesuale, Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 7692 din 20 noiembrie 2000 a admis acţiunea precizată, dispunând anularea hotărârii atacate emisă de Comisia judeţeană Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 şi, în consecinţă, restituirea către reclamantă, în natură, a imobilului în litigiu format din construcţie şi teren. A fost admisă de asemenea cererea în revendicare formulată de reclamantă împotriva pârâtei H.C., care a fost obligată să îi lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 99 mp situat în Slatina.
Prin Decizia nr. 1044 din 18 aprilie 2001, Tribunalul Olt, secţia civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.
Adoptând această soluţie, judecătoria şi tribunalul au stabilit că reclamanta I.Ş.A. este moştenitoarea defunctului P.A., care a avut în proprietate imobilul situat în Slatina. Construcţia şi suprafaţa de teren aferentă au fost cumpărate de autorul reclamantei în anul 1936, inclusiv cei 99 mp teren aflaţi în prezent în posesia pârâtei H.C.
Instanţele au mai reţinut că restituirea în natură a imobilului este legal posibilă, acesta fiind trecut ilegal în patrimoniul statului, prin aplicarea abuzivă a prevederilor Decretului nr. 92/1950.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 6296 din 8 octombrie 2001 a admis recursurile declarate de pârâţi şi pe fond a respins în totalitate acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea de apel a stabilit că imobilul în litigiu a fost în mod legal cumpărat prin act autentic de către pârâta H.C. în anul 1982, care a fost de bună – credinţă, astfel încât titlul ei de proprietate prevalează şi este opozabil tuturor, inclusiv reclamantei.
În recursul în anulare această decizie este criticată ca esenţial nelegală şi vădit netemeinică, susţinîndu-se în esenţă că.
- titlul de proprietate al autorului reclamantei a fost pe deplin dovedit;
- naţionalizarea imobilului s-a făcut în mod abuziv, statul neavând un titlu valabil;
- suprafaţa de 99 mp teren ocupat de pârâta H.C. face parte din imobilul proprietatea reclamantei.
În susţinerea şi respectiv combaterea recursului în anulare, părţile au depus la dosarul cauzei memorii şi întîmpinări şi au administrat proba cu înscrisuri în condiţiile art. 305 C. proc. civ.
Examinând materialul probator din toate fazele procesuale ale cauzei, în lumina susţinerilor părţilor şi a criticilor formulate, Curtea reţine că recursul în anulare este întemeiat.
Sub un prim aspect, înscrisurile existente în dosarul cauzei atestă în mod cert că reclamanta I.Ş.A. este moştenitoarea lui P.A., proprietarul imobilului în litigiu, dobândit prin ordonanţa de adjudecare definitivă nr. 3795 din 6 octombrie 1936, pronunţată de Tribunalul judeţului Olt, transcrisă în registrul de titluri sub nr. 248 din 9 octombrie 1936.
Pe de altă parte, este cert stabilit că imobilul în litigiu a fost preluat de stat fără titlu, deoarece naţionalizarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. II din Decretul nr. 92/1950 în condiţiile în care autorul reclamantei era farmacist.
În acest context, judecătoria şi tribunalul au dispus în mod corect desfiinţarea Hotărârii nr. 311 din 9 decembrie 1996 a Comisiei Judeţene Olt pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 şi, pe cale de consecinţă, restituirea imobilului în natură către moştenitoare proprietarului, reclamanta I. Ş. A.
Probatoriile administrate atestă de asemenea că soluţia şi motivarea instanţei de recurs, în sensul că imobilul a fost cumpărat în anul 1982 cu bună – credinţă de către pârâta H.C., titlul acesteia prevalând şi fiind opozabil tuturor, sunt greşite.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă fără putinţă de tâgadă că actele de vânzare – cumpărare au fost încheiate de către pârâtă în anul 1996 şi nu în 1982, cum a reţinut în mod eronat instanţa de recurs. Vânzătorii nu au prezentat la încheierea actelor nici un titlu de proprietate, exhibând doar certificatul de moştenitor nr. 522/1982 al notariatului Vrancea, în care se face menţiunea că defuncta H.F. a stăpânit imobilul peste 30 de ani.
În privinţa efectelor juridice ale acestei operaţiuni, este de principiu că pârâta H.C. nu poate face dovada dreptului său de proprietate nici asupra imobilului în ansamblu şi nici cu privire la suprafaţa de teren de 99 mp. Aceasta pentru că certificatul de moştenitor nu dovedeşte nici faţă de terţi, nici faţă de moştenitori, dreptul de proprietate, ci doar calitatea succesorilor de a intra în posesia bunurilor care au aparţinut defunctului. Nu se poate concepe ca prin trecerea unor bunuri, cu privire la care nu s-a făcut dovada proprietăţii, în masa succesorală, cu ocazia dezbaterii notariale, să se considere că s-a stabilit, ipso facto, calitatea moştenitorilor de proprietari ai acestora.
Pe de altă parte, instanţa de recurs nu a observat că certificatul de moştenitor se referă la o casă şi un teren în suprafaţă de 240 mp.
Sub un alt aspect, faptul că pârâta nu este proprietara suprafeţei de teren de 99 mp rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, inclusiv adresa nr. 11524/17 februarie 1996.
În fine, motivarea instanţei de recurs în sensul că dreptul pârâtei H.C. a fost confirmat şi consolidat prin hotărârea judecătorească nu are suport probatoriu.
Sentinţa civilă nr. 4303 din 6 iulie 1998 a Judecătoriei Slatina (dosar nr. 779/1998), la care face referire Curtea de Apel a fost pronunţată ca urmare a cererii formulate de H.C. împotriva pârâţilor S.C. O. SRL Slatina şi RAGCL Slatina prin care a revendicat suprafaţa de teren de 100 mp. Hotărârea a obligat pârâtele să-i lase reclamantei în proprietate şi posesie 99 mp teren.
Este vorba deci, în mod evident, despre un alt imobil iar reclamantei, care nu a fost parte în proces, nu îi este opozabilă această hotărâre.
Aspectele menţionate, întemeiate peprobe certe, atestă deci că Decizia pronunţată în recurs este în mod grav afectată de nelegalitate şi netemeinicie.
În consecinţă, Curtea va admite recursul în anulare potrivit prevederilor art. 3303 rap. la art. 312 C. proc. civ.
Va casa Decizia Curţii de apel şi va respinge recursurile declarate de pârâţi împotriva deciziei tribunalului, care va fi păstrată ca legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 6296 din 8 octombrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia şi respinge recursurile declarate de pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, Primăria Slatina, Consiliul Judeţean Olt şi H.C. împotriva deciziei nr. 1044 din 18 aprilie 2001 a Tribunalului Olt, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4571/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4560/2002. Civil. Leg.10/2001. Recurs → |
|---|
