ICCJ. Decizia nr. 456/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 456.
Dosar nr. 2624/2002
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 4 septembrie 1997 la Judecătoria Zărneşti, reclamantul Oraşul Zărneşti prin primar a chemat în judecată pe pârâta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Braşov solicitând ca pe baza probelor ce se vor administra, aceasta să fie obligată a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie imobilul înscris în C.F. nr. 355 compus din teren în suprafaţă de 4680 mp nr.top 4871/b/2 şi construcţiile aflate pe teren nr.top 4871/b/1 situat în locul denumit „Guţanul".
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, că este proprietar tabular al imobilului teren şi construcţie „Casă-crâşmă de lemn" în suprafaţă de180 mp dobândit de comuna Tohanu Nou în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 4109/1908, imobil posedat fără nici un drept de pârâtă, care, refuză în mod nejustificat a-l restitui.
În drept reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 480,art. 483 şi următoarele din C. civ.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând printre alte apărări, prescripţia achizitivă, excepţie respinsă de judecătorie prin încheierea din28 mai 1998, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, care a fost unită cu fondul.
Pe baza probatoriului administrat, Judecătoria Zărneşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 803 din 25 mai 2000 prin care a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii. A admis acţiunea aşa cum a fost precizată de Oraşul Zărneşti prin primar şi în consecinţă a obligat pârâta Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Braşov să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul înscris în C.F.355 Şimon nr.top4871/b/1 identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert P.R., raport ce face parte integrantă din sentinţă, în varianta 2 anexa 1 C.
Sentinţa a fost desfiinţată de Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 660/R/2 mai 2001, ca urmare a admiterii recursului declarat de pârâtă împotriva deciziei civile nr. 2800/A/7 decembrie 2000 a Tribunalului Braşov, de respingere a apelului acestei pârâte, şi, invocându-se din oficiu excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei faţă de valoarea imobilului revendicat, în raport cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Braşov.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 3905 din 30 noiembrie 2001 a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi a obligat pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul înscris în C.F. Şimon nr.top 4871/b/1 şi nr.top 4871/b/2 format din construcţie şi teren în suprafaţă de 4860 mp situat pe muchia „Guţanul" din masivul Bucegi, precum şi la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar şi costul expertizelor.
În esenţă, tribunalul a reţinut pe baza concluziilor expertizei P.R. şi a înscrisurilor aflate la dosar, că nu sunt îndeplinite condiţiile prescripţiei achizitive invocate de pârâtă şi că, nu pârâta a edificat cabana Guţanul, care a intrat în folosinţa acesteia în anul 1959, fiind primită de la Consiliul popular Tohanul Vechi. A conchis, pe baza înscrierii din C.F. 355 Şimon nr.top 4871/b/1, 4871/b/2 că imobilul A + 1 este proprietatea comunei Tohanul Nou şi, cum, în regimul circulaţiei imobiliare din Ardeal întabularea are efect constitutiv de drepturi, pârâta este un simplu posesor care nu a făcut nici o dovadă contrară în sensul prevederilor art. 1169 C. civ., aşa încât, în temeiul art. 17, art. 32 şi art. 33din Legea nr. 115/1938 a înlăturat susţinerea privind trecerea imobiluluiîn patrimoniul pârâtei în conformitate cu Legea nr. 15/1990.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Braşov care, prin Decizia nr. 22/Ap din 2 aprilie 2002 a respins apelul formulat de Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Braşov.
Instanţa de apel a completat motivarea sentinţei înlăturând susţinerile pârâtei în legătură cu aplicarea Legii nr. 26/1996, întrucât nu s-a dovedit includerea imobilului revendicat în amenajamentul silvic şi, cu neluarea în considerare a expertizelor Z. şi C. care conţin un grad de improbabilitate, faţă de expertiza P. ale cărei concluzii se coroborează cu schiţa C.F. şi alte înscrisuri aflate la dosar.
Pârâta a declarat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 8 din C. proc. civ. întrucât instanţa, în Decizia pronunţată nu a ţinut seama de dispoziţiile Legii nr. 15/1990 şi HGR. nr. 1335/1990, derogatorii de la dreptul comun şi, a interpretat greşit fişa mijlocului fix precum şi amenajamentul silvic, pe baza cărora a ajuns la concluzia că imobilul aparţine reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a mai susţinut, că singura modalitate de restituire în proprietate a construcţiei revendicate, este în temeiul Legii nr. 10/2001, iar în ce priveşte terenul, care este înscris în amenajamentul silvic, singura cale legală de revenire a suprafeţei în proprietatea reclamantei, constă, în cererea formulată în temeiul Legii nr. 1/2000, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate după procedura specială reglementată de HGR. nr. 180/2000.
Recursul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Aşa după cum rezultă din actele şi lucrările aflate la dosar, instanţa sesizată, a admis, prin încheierea din 28 mai 1998, la cererea reclamantului, proba cu expertiza topo şi construcţii, ale cărei obiective cerute de părţi constau în: identificarea şi măsurarea terenului înscris în C.F. 355 Şimon nr.top 4871/b/1, existenţa sau nu a unei construcţii pe acest teren, data edificării construcţiei şi, dacă există identitate între imobilul înscris în C.F. 355 top 4871/b/1 proprietar comuna Tohanul Nou şi construcţia înscrisă în amenajamentul silvic la U.P. VI „Valea Moeciului" u.a. 44 V aflată în prezent în proprietatea statului, precum şi anul edificării acesteia din urmă.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de inginer Z.C. ajunge la concluzia, că actuala cabană de vânătoare Guţanul, amplasată în U.P. VI – Valea Moeciului în anul 1932, este o construcţie realizată de fosta administraţie a fondului silvic din România, iar imobilul trecut în C.F. 355 top 4871/b/1 „Casa de crâşma de lemn" proprietatea comunei Tohanul Nou din anul 1908, se află în ruină, în păşunea Guţanu, în aproprierea cabanei de vânătoare a Romsilva şi nu este identic cu aceasta.
Expertul consemnează, cu referire la casa de crâşmă că a fost în picioare până în anii 1930-1935 când s-a năruit datorită neîntreţinerii şi abandonării de către proprietarul comuna Tohanul Nou.
Prin încheierea din 13 aprilie 1999 instanţa a admis, la cererea reclamantului, o contraexpertiză având ca obiective: identificarea materială a cabanei (suprafaţa ocupată la sol şi materialele de construcţie folosite), vechimea şi valoarea actuală a cabanei, existenţa altor construcţii sau ruine, distanţa la care se află şi eventual vechimea acestora.
Expertul tehnic C.L., în raportul de expertiză ajunge la concluzia că, cabana revendicată de ambele părţi este o construcţie din lemn având regim de înălţime de P + M, amplasată pe platoul Muntelui Guţanu cu suprafaţă la sol de 78,60 mp, edificată la 25.08.1932 (conform inscripţiei de pe grindă), a suferit o reparaţie capitală în anul 1985 şi o modernizare în anul 1992, iar în imediata vecinătate se văd fundaţiile din piatră a încă două construcţii a căror vechime, din lipsa datelor de referinţă, nu se poate stabili.
Expertiza tehnică topografică admisă la cererea reclamantului prin încheierea din 28 mai 1998 a fost efectuată de expert P.R. prin înlocuirea expertului B.N. conform încheierii din 10 iunie 1999 a Judecătoriei Zărneşti, cu obiectivele menţionate în raportul expertului Z.C.
Cu referire la identificarea terenului şi existenţa construcţiei, expertul P. are două variante şi anume: varianta 1 din anexa 1 pct.B temelia de piatră a unei foste construcţii cu teren aferent cu top 4871/b/1 „casa de crâşmă de lemn", de 180 mp având limitele top 4871/b/2 la 3 m spre Est şi 5,50 m spre Sud; şi varianta 2 din anexa 1 pct.C actuala Cabană de vânătoare „Guţanu" cu teren aferent propusă ca top 4871/b/1 „Casa de crâşma de lemn" de 180 mp, având propuse limitele top 4871/b/2 la 8 m spre Est şi 7 m spre Sud.
Ca şi consecinţă a determinării dimensiunilor top 4871/b/2, aceasta include şi top 4871/b/1 „casa de crâşma de lemn" şi Cabana de vânătoare „Guţanu" în ambele variante.
Raportul de expertiză tehnică-topografică concluzionează că amplasamentul cabanei de vânătoare „Guţanu" se află în păşunea alpină Guţanu şi nu în u.a. 44 V din U.P. VI Valea Moeciului.
Această cabană este identică cu top 4871/b/1"casa de crâşmă de lemn" de 180 mp având propuse limitele top.top 4871/b/2 la 8 m spre Est şi 7 m spre Sud în varianta 2 propusă în expertiză.
Din concluziile celor 3 rapoarte de expertiză rezultă divergenţe de opinii între cei trei experţi cu privire la identificarea imobilului revendicat, respectiv, amplasament, dimensiuni, identitatea acestui imobil cu acela existent pe teren, includerea sau nu în amenajamentul silvic, aspecte esenţiale în soluţionarea unei acţiuni în revendicare.
Se mai reţine din fişa mijlocului fix că imobilul construcţie Cabană Guţanu compus din două camere având fundaţie din piatră, pereţi şi planşeu din lemn, acoperit cu şindrilă, pardoseală din scândură, a fost preluat de Ocolul Silvic, de la Consiliul Popular Tohanu Vechi, fără RK, în 1959, iar în decembrie 1988 a suferit o reparaţie capitală (RK), a fost modernizat în decembrie 1990, şi apoi, i s-au făcut reparaţii curente în 1991, 1994 şi 1995.
Între menţiunile din fişa mijlocului fix, pe de o parte, şi concluziile expertizelor Z. şi C. pe de altă parte, sunt evidente neconcordanţe cu privire la data edificării construcţiei şi, în raport de aceasta, cine a fost cel care a edificat construcţia, precum şi data când s-au efectuat reparaţia capitală, modernizarea şi reparaţiile curente.
Existând divergenţe de opinii între experţi precum şi neconcordanţe între concluziile rapoartelor de expertiză şi menţiunile din fişa mijlocului fix cu privire la aspecte esenţiale în soluţionarea pricinii, se impunea completarea probatoriului pentru realizarea unui acord în acest sens şi respectiv, lămurirea neconcordanţelor, ceea ce instanţa nu a făcut.
Procedând astfel, curtea a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, supusă casării.
Aşa fiind şi cum potrivit dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ. Curtea Supremă de Justiţie poate hotărî asupra fondului pricinii, în cazurile în care casează hotărârea atacată, numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, ceea ce nu este cazul în speţă, recursul urmează să fie admis, Decizia pronunţată urmează să fie casată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, ocazie cu care, în sensul celor mai sus menţionate, se vor completa probele necesare lămuririi aspectelor esenţiale pentru soluţionarea cauzei.
Totodată, vor fi analizate, sub formă de apărări şi celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Regia Naţională a Pădurilor prin Direcţia Silvică Braşov împotriva deciziei civile nr. 22 Ap din 2 aprilie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4560/2002. Civil. Leg.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 450/2002. Civil → |
|---|
