ICCJ. Decizia nr. 4775/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4775
Dosar nr.5115/2002
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 7 iunie 2001 pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 6655, S.C. D. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu Garda financiară Mehedinţi, anularea procesului verbal de contravenţie seria C nr. 050788 din 20 aprilie 2001 prin care a fost sancţionată cu 2.000.000 lei amendă şi a fost luată măsura confiscării cantităţii de 28.034,40 kg făină albă în valoare de 154.189.200 lei, precum şi a unui număr de 629 saci rafia.
În motivarea plângerii petiţionara arată că sancţiunea amendării şi măsura confiscării sunt nelegale întrucât cu facturile fiscale şi chitanţele prezentate a justificat provenienţa legală a mărfii.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentinţa civilă nr. 3919 din 2 iulie 2001 a admis plângerea, a dispus anularea procesului verbal şi restituirea cantităţii de 28.034,40 kg făină albă şi a 629 saci de rafia confiscaţi şi a exonerat petiţionara de plata amenzii în valoare de 2.000.000 lei.
Prin Decizia civilă nr. 2071/R din 16 noiembrie 2001 Tribunalul Mehedinţi a respins recursul declarat împotriva sentinţei ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de recurs a reţinut, ca şi instanţa de fond, că petiţionara s-a aprovizionat cu cantitatea de 28.034,40 kg făină albă în valoare de 154.189.200 lei, ambalată în 629 saci rafia de la S.C. T.C.S. SRL Bucureşti.
Această aprovizionare s-a făcut pe bază de facturi fiscale – formulare tipizate cu regim special, înseriate şi care au fost înregistrate în contabilitatea unităţii petente.
S-a mai reţinut că petiţionara a făcut dovada achitării contravalorii mărfii cu chitanţele care poartă ştampila S.C. T.C.S. SRL Bucureşti.
În ceea ce priveşte inexistenţa societăţii furnizoare, instanţele au apreciat că organul constatator are posibilitatea sesizării organelor în drept pentru a se efectua cercetări în legătură cu săvârşirea infracţiunii de fals.
În conformitate cu prevederile art. 23 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şiale art. 320 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestor două hotărâri, considerând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se susţine în esenţă în motivarea recursului în anulare, că la data efectuării controlului la punctul de lucru al petiţionarei, aceasta nu a fost în măsură să prezinte documentele legale privind provenienţa mărfii.
Documentele prezentate nu aparţineau pretinsei furnizoare T.C.S. SRL Bucureşti şi nici codul fiscal indicat în documente nu aparţinea furnizoarei.
În consecinţă, se susţine, actele prezentate de pretinsa furnizoare au fost procurate din alte surse decât cele impuse de normele legale, totodată şi petiţionara a utilizat ea însăşi aceste acte care nu îndeplineau cerinţele art. 6 din HG nr. 831/1997 şi ca atare au fost nelegal înregistrate în evidenţele contabile.
Concluzionând, se arată în recursul în anulare, organul de control a aplicat corect dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 12/1990 modificată prin OG nr. 126/1998, şi ca atare hotărârile pronunţate prin care a fost admisă contestaţia au încălcat esenţial legea.
La recursul în anulare au fost ataşate adresa din 15 noiembrie 2002 a Ministerului Finanţelor, adresa 285012/15/11/2002 a Oficiului Naţional al registrului Comerţului şi adresa R.T.C. H. SA din 15 noiembrie 2002.
Recursul în anulare este fondat.
Astfel este de reţinut că prin procesul verbal de contravenţie încheiat la data de 20 aprilie 2001 comisarii Gărzii Financiare Mehedinţi au constatat că petiţionara a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990 modificată prin OG nr. 126/1998 şi aprobată prin Legea nr. 243/1998 şi, în consecinţă, a făcut aplicarea art. 6 alin. (1) şi (2) din acest act normativ şi a confiscat şi marfa ce a constituit obiectul contravenţiei pentru a cărei provenienţă legală nu au fost prezentate acte.
Actele prezentate nu aparţin societăţii furnizoare S.C. T.C.S. SRL Bucureşti, deasemenea codul fiscal indicat în aceste documente nu aparţine pretinsei furnizoare, care are un alt Cod fiscal şi nu a achiziţionat documente tipizate cu regim special.
În conformitate cu art. 6 din HG nr. 831/1997 „procurarea şi utilizarea de formulare cu regim special de înscriere şi numerotare din altesurse decât cele prevăzute în prezenta hotărâre sunt interzise".
Operaţiunile consemnate în aceste formulare nu pot fi înscrise în contabilitate, iar bunurile care fac obiectul tranzacţiilor respective, sunt considerate fără documente legale de provenienţă.
În consecinţă petiţionara nu a prezentat acte legale de provenienţă a mărfii respective şi, în plus, prin utilizarea actelor care nu îndeplineau cerinţele art. 6 din HG nr. 831/1997, a înregistrat ilegal marfa în evidenţa sa contabilă.
Ca atare organul de control a aplicat corect dispoziţiile legale mai înainte arătate faţă de situaţia privind lipsa documentelor legale cu privire la provenienţa mărfii, confiscând marfa ce a făcut obiectul respectivelor acte şi fapte de comerţ a cărei provenienţă licită nu a fost dovedită în condiţiile legii.
Astfel fiind, instanţele care au pronunţat hotărârile recurate, reţinând că petiţionara nu ar fi avut obligaţia legală să verifice dacă furnizorul foloseşte formularele tipizate din sursele la care se referă HG nr. 831/1997 au încălcat esenţial dispoziţiile legale mai înainte menţionate, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În consecinţă, în baza art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile recurate şi pe fond a respingre plângerea împotriva procesului verbal de contravenţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 2071 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Mahedinţi şi sentinţei civile nr. 3919 din 2 iulie 2001 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin pe care le casează şi pe fond respinge plângerea împotriva procesului verbal de contravenţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4778/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Civil → |
|---|
