ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 477.
Dosar nr. 4209/2002
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Sibiu, la data de 4 iulie 2001, reclamantul O.T.C. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale – U.M.01940 Mediaş, precum şi Ministerul Finanţelor în calitate de chemat în garanţie, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la plata sumei de 85.508.948 lei, actualizată potrivit indicelui de inflaţie la data achitării efective, reprezentând impozit nelegal aplicat şi reţinut asupra ajutoarelor şi plăţilor compensatorii cuvenite în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi art. 7 din OG nr. 7/1998.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a fost cadru militar la U.M.01940 Mediaş iar prin Decizia nr. 088793 din 13 iunie 2000 emisă de Ministerul Apărării Naţionale, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie începând cu data de 31 mai 2000, beneficiind de un ajutor pentru activitatea depusă egal cu 20 de solde brute neimpozabile, conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 646 din 25 octombrie 2001 pronunţată de Tribunalul Sibiu, s-a respins acţiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată, reţinându-se în esenţă că acesta era îndreptăţit să primească plăţile compensatorii şi ajutoarele cuvenite doar în sumă netă după deducerea impozitului, cum de altfel au fost achitate la data trecerii în rezervă.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia civilă nr. 469 din4 martie 2002, a admis recursul declarat de reclamantul O.T.C. şi pe cale de consecinţă, a modificat sentinţa atacată, în sensul admiterii acţiunii formulată de reclamant şi a cererii de chemare în garanţie, pârâţii fiind obligaţi la plata sumei de 85.508.948 lei cu titlu de pretenţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că Legea nr. 138/1999 conţine dispoziţii speciale ce derogă de la prevederile OG nr. 73/1999 conform căreia se prevăd limitativ veniturile neimpozabile printre care se numără şi ajutoarele acordate potrivitlegilor speciale.
Prin Deciziacivilă nr. 941 din 13 mai 2002, aceeaşi instanţă a dispus completarea deciziei civile nr. 469 din 4 martie 2002 obligând pârâtele la plata sumei de 85.508.948 lei, actualizată până la data efectivă a plăţii.
Împotriva deciziilor civile mai sus menţionate, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – mai 2000 – prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998 precum şi cele ale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din OG nr. 73/1991, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999 plăţilor compensatoare şi ajutorului acordat reclamantului.
Recursul în anulare este fondat.
Din ansamblul probelor existente în dosarul cauzei, rezultă că reclamantul O.T.C., cadru militar al Ministerului Apărării Naţionale, încadrat la U.M.01940 Mediaş, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie prin ordin al ministrului în luna mai 2000.
La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă ca militar conform art .31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 20 de solde brute potrivit art. 7 din OG nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
Soluţiile pronunţate de instanţa de recurs sunt greşite.
Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, însă acest text de lege trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/27 augut 1998 care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuşi ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În sensul celor menţionate mai sus sunt şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066/24 decembie 1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din examinarea textului de lege mai sus menţionat, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare etc.
Textul de lege menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport de solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, în art. 86 din OG nr. 73/1999 se statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Cu privire la ajutorul acordat reclamantului potrivit art. 7 din OG nr. 7/1988 calculat tot în raport cu solda brută şi neimpozitată, art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul prevăzut statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri şi prin urmare reclamantul datorează impozit şi pentru aceste sume.
Este de evidenţiat şi faptul că în art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speţă, ajutorul acordat reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare şi din această perspectivă acest venit era impozabil.
Aşadar, faţă de cele reţinute în legătură cu recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei civile nr .469/14 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, completată prin Decizia civilă nr. 941/13 mai 2002 a aceleiaşi Curţi, se va admite ca fondat, se vor casa cele două decizii atacate în sensul că se va respinge recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 646/25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 469 din 4 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, completată prin Decizia nr. 941 din 13 mai 2002 a aceleiaşi curţi, pe care le casează.
Respinge recursul declarat de reclamantul O.T.C. împotriva sentinţei civile nr. 646 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4738/2002. Civil → |
|---|
