ICCJ. Decizia nr. 480/2002. Civil. Actiune în revendicare si constatare nulitatii absolute a înscrierii în C.F. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 480.
Dosar nr. 1231/2002
Şedinţa publică din 25 iunie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 250 din 4 iunie 2001 pronunţată de Tribunalul Cluj a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului C.M.V. împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca vizând constatarea nulităţii absolute a trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 18236, nr. top. 12031 şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F.
A fost de asemenea respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta C.M.D.
Instanţa a reţinut că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare în anul 1984, reclamantului fiindu-i achitate despăgubiri de 80.000 lei. S-a mai stabilit că imobilul a constituit proprietatea exclusivă a reclamantului, astfel încât cererea de intervenţie a soţiei sale, C.M.D., nu are temei legal.
Apelul declarat de reclamant şi intervenientă împotriva acestei sentinţe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 208 din 27 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul şi intervenienta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut în esenţă că:
- hotărârile sunt nelegale întrucât încalcă prevederile Codului Familiei, imobilul fiind bun comun al soţilor;
- motivările instanţelor cu privire la caracterul de bun comun ori propriu al imobilului sunt contradictorii;
- trecerea imobilului în proprietatea statului a fost ilegală;
- nu au fost avute în vedere toate probatoriile administrate;
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Pe parcursul soluţionării recursului au formulat cereri de intervenţie accesorie numitul M.I.M. şi SC C. SA, ambii în interesul pârâtului-intimat, arătând că:
- fiind mandatată de pârât, SC C. SA a vândut imobilul în litigiu lui M.I.M., cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel încât au interes ca titlul statului să fie considerat valabil, pe această bază producându-şi efectele şi contractul de vânzare-cumpărare.
Cererile de intervenţie accesorie au fost admise în principiu de către Curte la 25 iunie 2004.
Părţile au depus la dosarul cauzei înscrisuri potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Primele trei motive de recurs vizează, din unghiuri diferite, aceeaşi problemă, şi anume caracterul de bun propriu sau comun cu privire la imobil şi, pe această bază, verificarea legalităţii dobândirii de către stat a proprietăţii.
Or, instanţele au stabilit în mod corect (şi au motivat corespunzător, în fapt şi în drept, fără a exista nici un fel de contradicţii) că imobilul a fost dobândit prin succesiune, fiind un bun propriu al reclamantului, care s-a şi intabulat ca proprietar exclusiv în cartea funciară. Această concluzie rezultă din înscrisuri necontestate şi atestă că soluţia instanţelor este corectă din toate punctele de vedere.
În fine, nici critica referitoare la neluarea în considerare a tuturor probatoriilor nu poate fi primită. În contextul legal menţionat era absolut firesc ca în actele privind trecerea imobilului în proprietatea statului şi încasarea despăgubirilor să figureze numai semnătura reclamantului în calitatea sa de proprietar exclusiv.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamant şi intervenientă va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.M.V. şi intervenienta C.M.D. împotriva deciziei nr. 208 din 27 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 484/2002. Civil. Daune morale. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4704/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
