ICCJ. Decizia nr. 492/2002. Civil. Actiune în constatare (pretentii). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 492
Dosar nr. 2359/2002
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 996 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, investit prin declinare de competenţă de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, a fost admisă acţiunea formulată de R.V., R.T., R.R.D. şi D.T., dispunîndu-se obligarea statului prin Ministerul Finanţelor la plata sumei de 533.336.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.A fost respinsă acţiunea îndreptată împotriva pârâtei T.M.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanţii au efectuat începând cu anul 1990 lucrări necesare pentru a readuce în starea de a filocuit a imobilului situat în Bucureşti, pe care l-au ocupat în calitate de chiriaşi şi din care au fost evacuaţi conform sentinţei civile nr. 4844/1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
S-a reţinut culpa statului care s-a comportat ca un proprietar asupra imobilului, faţă de care pierduse proprietatea, situaţienecunoscută de reclamanţi. S-a avut în vedere buna credinţă a reclamanţilor, care au efectuat îmbunătăţirile asupra imobilului repartizat, având convingerea că locuinţa aparţine statului. S-a dispus în fond dezdăunarea reclamanţilor, cu suma trecută în dispozitiv, conform art. 49 pct. 3 din Legea nr. 10/2001.
Apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 191 din 18 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a considerat că este neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, întrucât prevederile Legii nr. 10/2001 se aplică şi cererilor în curs de judecată, precum şi că acţiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 51 din aceeaşi lege. Pe fond, s-a reţinut aceeaşi stare de fapt,ca şi instanţa de fond, în sensul că reclamanţii au efectuat lucrări însemnate asupra imobilului pentru care au achitat chiria legală pe perioada mai 1990 până în octombrie 1999.
Împotriva acestei hotărâri, Ministerul Finanţelor Publice a declarat recursul de faţă, criticând-o ca nelegală şi netemeinică în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât în mod greşit s-a făcut aplicaţiunea art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situaţia în care în speţă nu s-a urmat o procedură administrativă, după care să se facă acţiune în instanţă.
Se susţine şi că în mod greşit a fost respinsă excepţia de netimbrarea acţiunii, precum şi lipsa calităţii procesuale pasive a statului român, pentru lucrările efectuate şi de care a beneficiat pârâta T.G. şi ulterior S.C. C.D. SRL, care trebuie să plătească contravaloarea îmbunătăţirilor, pe temeiul îmbogăţirii fără just temei.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis, în sensul celor ce urmează:
În soluţionarea litigiilor ivite ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 10/2001 este necesar a se face distincţie între diferitele proceduri instituite de această lege pentru soluţionarea litigiilor. Astfel, o primă procedură instituită de această lege este cea referitoare la litigiile ce derivă din desfăşurarea procedurii necontencioase, când acestea nu se finalizează pe cale amiabilă, în condiţiile stabilite de lege.
În atare situaţie, părţile se pot adresa instanţelor, care au o competenţă strict reglementată şi de la care nu se poate face derogare.
În această primă categorie de litigii pot fi cuprinse cele reglementate de art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 10/2001, precum şi de art. 31 din lege. În aceste cazuri competenţa revine în mod expres tribunalului, indiferent de valoarea în litigiu.
Deosebit de aceste proceduri speciale, persoana îndreptăţită sau cel care pretinde, pe calea unei acţiuni separate despăgubiri pentru lucrările efectuate asupra unui imobil de care a fost deposedat, se poate adresa instanţei, în condiţiile dreptului comun.
În speţă, foştii chiriaşi ai imobilului solicită despăgubiri ce reprezintă echivalentul lucrărilor de reparaţie necesare, pentru aducerea spaţiului în stare de a putea fi locuit. O atare acţiune îşi găseşte suportul de drept material în prevederile art. 49 din Legea nr. 10/2001 şi este scutită de plata taxei de timbru conform art. 51 din lege. Dar, pentru astfel de acţiuni nu se prevede o competenţă specială, cererile nu sunt determinate de nerezolvarea lor pe cale necontencioasă, astfel că revine instanţei de drept comun competenţa de soluţionare, respectiv judecătoriei.
De altfel, aşa cum rezultă şi din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, acţiunea a fost înregistrată iniţial la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, care având în vedere numai criteriul valoric la acea dată şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului.
Curtea de apel a respins greşit aşa numita excepţie de inadmisibilitate a acţiunii, având în vedere prevederile art. 47 alin. (1) (din Legea nr. 10/2001) fără a observa că textul ce în adevăr dă posibilitatea de a alege fie să continue acel proces, fie să solicite suspendarea lui întrucât alege procedura necontencioasă, persoanei îndreptăţită la restituire.
Ori, în speţă acţiunea nu este iniţiată în aceste condiţii şi ca urmare prevederile invocate nu sunt incidente în speţă.
Ca atare, rezultă că tribunalul nu era competent să se pronunţe pe fond, Curtea de apel hotărând greşit sub acest aspect, astfel că recursul de faţă urmează a fi admis conform art. 312 rap. la art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi a se casa Decizia recurată, precum şi sentinţa de fond pronunţată în cauză şi prin consecinţă şi sentinţa de declinare şi a se trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, în condiţiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva decizieinr. 191Adin18 aprilie2002 aCurţii deApel Bucureşti,secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu R.T., M.R.D. în calitate de moştenitori ai reclamantului R.V., decedat după declararea recursului şi R.T., D.C. şi T.M.G.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 996 din 1 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi prin consecinţă sentinţa civilă nr. 16057 din 8 noiembrie 1999 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria sector 2 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4935/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4894/2002. Civil → |
|---|
