ICCJ. Decizia nr. 4943/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4943
Dosar nr. 4446/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8792 din 18 iunie 2001, pronunţată de Judecătoria Constanţa a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul S.I. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, care a fost obligat să-i plătească sumele de 64.891.580 lei reprezentând impozit reţinut nelegal pentru ajutoarele primite cu ocazia trecerii în rezervă, 17.847.355 lei contravaloarea actualizării impozitului, raportat la indicele de inflaţie şi 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Recursul declarat de pârât împotriva sentinţei a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr.1766 din 9 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., susţinând în esenţă că, au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, privind prevederile art. 4, 6, 23 şi 86 din OG nr. 73/1999 şi solicitând respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-se pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate acesteia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă, cu titlul de ajutoare în condiţiile art.31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormânare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului în anulare, în raport de prevederile art. 1 pct. 17 din OUG nr. 58/2003, prin care au fost abrogate articolele 330-3304 din C. proc. civ. care reglementează recursul în anulare, excepţie nefondată în raport de data declarării recursului în anulare – 9 octombrie 2002, anterioară datei intrării în vigoare a ordonanţei – 27 august 2003.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi 314 din C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea.
Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naţionale a formulat cerere de restabilire a situaţiei anterioare, în faza recursului în anulare.
Cererea urmează a fi respinsă, deoarece prevederile art. 4042 din C. proc. civ. vizează contestaţia la executare, iar prin prevederile art. 330-3304 din acelaşi cod, prin care este reglementat recursul în anulare, nu este menţionată posibilitatea întoarcerii executării în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 1766 din 9 octombrie 2001 a Tribunalului Constanţa şi sentinţa nr. 8792 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Constanţa şi respinge acţiunea formulată de reclamantul S.I.
Respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de Ministerul Apărării Naţionale.Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 494/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 4946/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
