ICCJ. Decizia nr. 494/2002. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 494.
Dosar nr. 4210/2002
Şedinţa publică din25 noiembrie2003
Asupra recursului în anulare constată cele ce urmează:
1. La data de 24 septembrie 2003 2002 s-a înregistrat recursul în anulare declarat de Procurorul general contra deciziei civile nr. 476 din 4 iulie 2002, completată prin Decizia civilă nr. 942 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia , prin care s-a admis acţiunea reclamantului D.M.C şi cererea M.Ap.N. de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor, pârâţii fiind obligaţi la plata sumei pretinse de 36.190.039 lei impozit reţinut, legal asupra ajutoarelor şi plăţilor compensatorii cuvenite în baza art. 31 din Legea nr. 138/1999 şi art. 7 din OG nr. 71/1998.
Se susţine că instanţele au încălcat dispoziţiile art. 4, 6, 23 şi 86 din OG nr. 73/1999, potrivit cărora asemenea venituri sunt asimilate celor din salariu, adică drepturile de soldă lunară şi celelalte cuvenite cadrelor militare, în condiţiile legii.
2. Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, privind, totodată, un ajutor în raport cu solda lunară brută conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Prima insntanţă a respins acţiunea, prin sentinţa civilă nr. 644 din 25 octombrie 2001, iar Curtea de apel, prin Decizia nr. 476 din 4 martie 2002 a acordat suma pretinsă, cu motivarea că dispoziţiile din Legea nr. 138/1999 sunt speciale şi derogatorii faţă de cele din OG nr. 73/1999 în care sunt stabilite limitativ cazurile de scutire de impozit.
Această interpretare este eronată, întrucât în materie de impozite şi taxe, vizând raportul juridic de drept fiscal, legea specială este OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2000, iar, nu Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, publicată în Monitorul Oficial nr. 347 din 22 iulie 1999.
Pe de altă parte, legea specială a intrat în vigoare ulterior celei generale, iar reclamantul solicită drepturile băneşti începând cu luna mai 2000.
Într-adevăr temeiul legal al acordării compensaţiilor îl consituie art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 care prevede că la trecerea în rezervă se beneficiază de un ajutor neimpozabil...., care, însă,nu a mai fost inclus în scutirile de impozit prevăzute în norma specială ulterioară, intrată în vigoare la 1 ianuarie 2000, adică prin art. 5 din OG nr. 73/1999.
Aşadar, făcând aplicarea principiului că în materie de impozite legea specială este OG nr. 73/1999, care prevaleazănormei generale şi constatând că textul art. 31 din Legea nr. 158/1999 a fost implicit abrogat, Curtea vacasa Decizia şi va respinge recursul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia civilă nr. 942 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia şi Decizia civilă nr. 476 din 4 martie 2002 a aceleiaşi insntanţe şi respinge recursul declarat de reclamantul D.M.Cîmpotriva sentinţei civile nr. 644 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu.
Respinge cererea de restabilire a situaţiei anterioare formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi25 noiembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4952/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4943/2002. Civil. Pretentii. Recurs în anulare → |
|---|
