ICCJ. Decizia nr. 5165/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5165
Dosar nr. 5160/2002
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor S.K.V. Sibiu a solicitat anularea deciziei nr. 2098/2002 emisă de SC P. SA ca prematură şi obligarea intimatei ca în termen de 60 zile de la depunerea actelor doveditoare să emită decizia de restituire a imobilului înscris în C.F. 275 Cristian III, cunoscut drept “Casa de Piatră”.
Prin sentinţa civilă nr. 306 din 6 iunie 2002 a Tribunalului Sibiu a fost respinsă contestaţia, avându-se în vedere în esenţă că Asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor S.K.V. Sibiu nu este aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată şi că o altă cerere în acelaşi sens i-a fost respinsă.
Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 83 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
S-a reţinut că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, contestatoarea nefiind îndreptăţită la despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri, Asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor S.K.V. a declarat recursul de faţă, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa nu s-a pronunţat expres asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a S.K.V., invocată de intimată şi nu a constatat identitatea juridică dintre cele două asociaţii, care de altfel formează obiectul altui litigiu. Se susţine că instanţa nu a respectat termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, prelungit prin reglementări ulterioare, procedând la judecarea cauzei, fără a da posibilitatea contestatoarei să-şi dovedească calitatea de proprietar. Astfel, au fost nesocotite prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 aplicabile în speţă, contestatoarea fiind continuatoarea Societăţii Carpatina Ardeleană a Turiştilor S.K.V.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Este exact că prin hotărârea recurată, prin care a fost menţinută soluţia dată în acelaşi sens de instanţa de fond nu s-a decis respingerea contestaţiei pentru lipsa calităţii procesuale active a contestatoarei.
Dar, din considerentele celor două hotărâri rezultă cu evidenţă că ceea ce a condus la adoptarea soluţiei este tocmai faptul că cea în cauză nu este continuatoarea vechii societăţi, fiind avute în vedere prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Soluţia este în afara criticii, întrucât potrivit acestei prevederi legale pentru ca o persoană juridică să fie îndreptăţită la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii şi anume: să fi fost ea însăşi proprietara imobilului preluat abuziv, ceea ce nu este cazul în speţă şi nici nu se pretinde o atare situaţie, imobilul să fi fost preluat abuziv şi în sfârşit persoana juridică să-şi fi continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii sau activitatea ei să fi fost interzisă după 1945, iar după anul 1989 să-şi fi reluat activitatea. Această ultimă ipoteză este condiţionată şi de existenţa unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate că persoana juridică solicitantă este una şi aceeaşi cu cea desfiinţată.
În speţă, contestatoarea a pretins că este continuarea unei alte asociaţii cu aceeaşi denumire, însă singura dovadă în acest sens este Statutul Asociaţiei care cuprinde o asemenea menţiune.
Aşa cum rezultă expres din textul redat, trebuie ca această constatare a identităţii dintre persoana juridică desfiinţată, sau interzisă şi cea actuală să se facă pe cale judecătorească. Şi, în adevăr, în aplicarea acestor prevederi legale, recurenta a formulat o astfel de acţiune care i-a fost respinsă prin decizia nr. 15 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului Sibiu, secţia civilă, hotărâre definitivă.
În această situaţie, rezultă fără dubiu, că nu sunt întrunite cerinţele prevederilor legale aplicabile, în prezenţa cărora recurenta ar fi fost îndreptăţită la despăgubiri.
Ca atare, apare ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 2098 din 13 martie 2002 a Consiliului de administraţie a SC P. SA Sibiu, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu pentru nerealizarea cerinţelor impuse de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În legătură cu nesocotirea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 este de observat că până la data soluţionării cauzei expirase termenul prevăzut de textul menţionat pentru depunerea actelor doveditoare, precum şi prelungirile legale, astfel că motivul de recurs pe acest temei este neîntemeiat.
Dar, dată fiind şi natura juridică a termenului în care trebuiesc depuse actele doveditoare, care nu poate fi deci un termen de recomandare este de reţinut că în speţă, soluţia nu a avut în vedere neproducerea unor dovezi, ci neîntrunirea cerinţelor de fond care să justifice îndreptăţirea la despăgubiri.
Aşa fiind, şi în lipsa unor motive de ordine publică care să atragă nulitatea hotărârii, ce pot fi invocate şi din oficiu, recursul de faţă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Asociaţia Carpatină Ardeleană a Turiştilor S.K.V. împotriva deciziei nr. 83/A din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5178/2002. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5550/2002. Civil. Nulitate titlu de... → |
|---|
