CSJ. Decizia nr. 52/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 52DOSAR NR. 1715 / 2002
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul Z.A.împotriva deciziei nr. 13/A din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant Z.A., intimaţii-pârâţi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de consilier juridic V.C.S., S.C. "T." S.A. şi S.C. FVK "R." SRL, ambele prin consilier juridic Ş.C., lipsind intimaţii-pârâţi Primăria Băile "T." şi Rusu Ioan.
Procedura completă.
Recurentul-reclamant Z.A.solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul pe rând, consilierii juridici V.C.S. şi Ş.C., precum şi reprezentantul Ministerului Public pun concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2738/1996, reclamantul Z.A.a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. "T." S.A. suspendarea vânzării la licitaţie a imobilului situat în "T." Băi, str. Oltului nr. 82 şi să se constate că imobilul respectiv a fost naţionalizat în mod legal în baza Decretului nr. 92/1950.
La data de 15 august 1996, reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că, alături de pârâta S.C. "T." S.A. Băile "T.", a mai chemat în judecată Primăria Băile "T.", pe R.I.şi S.C. "R.", solicitând să se constate nulitatea absolută a naţionalizării imobilului, să se constate nulitatea transmiterii dreptului de proprietate în favoarea pârâţilor S.C. "T." S.A., R.I.şi S.C. "R." şi să se facă cuvenitele menţiuni în C.F. prin înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului cu titlu de rectificare şi moştenire.
Prin sentinţa civilă nr.1007 din 27 aprilie 1999, Judecătoria Miercurea Ciuc a declinat în favoarea Tribunalului Harghita competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât valoarea imobilului depăşeşte 150.000.000 lei.
La data de 7 martie 2000 pârâta S.C. FVK "R." Braşov a depus la dosar cerere reconvenţională solicitând ca, în cazul în care se va dispune restituirea în natură a imobilului, să se constate dreptul său de retenţie asupra acelei construcţii până când reclamantul îi va restitui suma de 296.464.000 lei, corelată cu rata inflaţiei la data plăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 378 din 11 mai 2000, Tribunalul Harghita a admis acţiunea formulată de reclamant, aşa cum a fost precizată şi modificată şi a respins cererea reconvenţională constatând că a fost tardiv depusă.
Împotriva acestei sentinţe au formulat apeluri S.C. FVK "R." Braşov, R.I.şi S.C. "T." S.A. Băile "T.", care au fost admise, prin Decizia civilă nr. 1/A din 18.01.2001. Hotărârea atacată a fost desfiinţată integral şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât tribunalul a respins ca tardivă cererea reconvenţională, în loc să procedeze în sensul art. 135 C.proc.civ., respectiv să o judece separat dacă numai cererea principală era în stare de judecată şi părţile nu consimţeau să fie judecate împreună.
Rejudecând cauza, Tribunalul Harghita, prin sentinţa civilă nr. 1973 din 28 noiembrie 2001, a respins acţiunea reclamantului şi, de asemenea, a respins cererea reconvenţională a pârâtei S.C. FVK "R." SRL.
S-a reţinut, în esenţă, că reclamantul trebuia să urmeze calea Legii 112/1995 sau a Legii 10/2001, însă, nu poate solicita restituirea imobilului pe calea acţiunii în revendicare, nedovedind că în momentul naţionalizării antecesorul său intra în categoria persoanelor exceptate de la prevederile Decretului nr. 92/1950, cu atât mai mult cu cât evidenţele statistice relevă că imobilul cu 8 camere era destinat închirierii pentru activităţi turistice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, invocând, în principal, reaua credinţă a cumpărătorilor R.I.şi S.C. FVK "R." SRL Braşov, precum şi faptul că vânzătoarea S.C. "T." S.A. Băile "T." avea cunoştinţă că imobilul a fost solicitat imediat după anul 1990 de firma de turism S.C. " Z.T."Cluj aparţinând reclamantului.
Prin Decizia nr. 13/A din 13 martie 2002, Curtea de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut că imobilul în litigiu nu intră în categoria caselor de locuit, cu destinaţia de locuinţă, că a intrat în mod legal în patrimoniul S.C. "T." S.A. Băile "T.", cumpărătorii, în speţă, fiind de bună credinţă.
S-a mai reţinut că reclamantul are posibilitatea valorificării pretenţiilor sale în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C.proc.civ., invocând, în principal, că nu s-a cercetat fondul cauzei, greşita reţinere a faptului că autorii reclamantului nu erau exceptaţi de la naţionalizare şi motivarea contradictorie a hotărârii.
Recursul este fondat.
Într-adevăr, motivarea deciziei curţii de apel se bazează pe argumente contradictorii.
Astfel, pe de o parte se reţine că imobilul în litigiu nu intră în categoria caselor de locuit, iar pe de altă parte se face referire la greşita aplicare a Decretului nr. 92/1950.
După ce se menţionează că, „în ceea ce priveşte restituirea în natură solicitată în baza Legii 10/2001 cu invocarea art.46 pct. 2, nu-şi găseşte aplicarea", se arată că, „având în vedere situaţia juridică a imobilului, reclamantul are posibilitatea valorificării pretenţiilor sale în conformitate cu prevederile Legii 10/2001.
De altfel, astfel de argumente contradictorii reţine şi instanţa de fond.
Totodată, nu este clarificată situaţia de fapt, respectiv calitatea de unic moştenitor al reclamantului.
Toate acestea impun admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond competentă.
Cum, în cauză, nu s-a efectuat o expertiză de evaluare a imobilului, în raport cu dispoziţiile art. 725 alin. (2) C.proc.civ., raportat la art. 1 alin. 1 din acelaşi cod, instanţa competentă să judece în primă instanţă este Judecătoria Miercurea Ciuc.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Z.A.împotriva deciziei nr. 13/A din 13 martie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş – Secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 1973 din 28 noiembrie 2001 a Tribunalului Harghita şi trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Miercurea Ciuc, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2002. Civil. Încheiere suspendare art.... | ICCJ. Decizia nr. 5194/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
