ICCJ. Decizia nr. 5194/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5194
Dosar nr. 4297/2002
Şedinţa publică din 5 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1137 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de S.G., S.E., S.A., S.V.D.A. în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti, S.C. H.N. S.A. precum şi cu F.D.M., B.I., A.N., F.D.E. şi B.E., prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti,compus din teren şi construcţie cu mai multe apartamente.
De observat că acţiunea iniţială a fost formulată numai de S.G., care la termenul din 22 februarie 2000 şi-a precizat cererea în sensul că a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamanţi şi a E.S., S.V.D.A şi S.A., cerând şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare a apartamentelor, ce au fost înstrăinate chiriaşilor.
Pentru a hotărî în sensul arătat, instanţa de fond a avut în vedere că acţiunea în revendicare imobiliară, ca act de dispoziţie este legată de principiul unanimităţii, astfel încât ea poate fi promovată numai de către toţi coproprietarii, manifestarea expresă de voinţă a acestora fiind esenţială pentru aprecierea admisibilităţii acţiunii deduse judecăţii. În cauză acţiunea a fost iniţiată de doi moştenitori, din care unul a renunţat la judecată, iar ceilalţi au fost introduşi în cauză, dobândind calitatea de intervenienţi. Ca urmare, acţiunea principală a fost respinsă ca inadmisibilă şi prin consecinţă şi cel de al doilea capăt de cerere, ce viza anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de foştii chiriaşi, pârâţi în cauză.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 586 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă. S-a reţinut de asemenea că acţiunea în revendicare introdusă numai de un coproprietar este inadmisibilă, chiar dacă şi ceilalţi coproprietari au fost introduşi în cauză prin cereri de intervenţie forţată în condiţiile art. 57 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recursul de faţă S.G., considerând-o nelegală şi netemeinică şi solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
În faza de recurs S.G. a solicitat să se ia act de renunţarea sa la orice drepturi cu privire la restituirea imobilului situat în Bucureşti, precum şi la dreptul de a solicita constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în beneficiul chiriaşilor, pârâţi în cauză, astfel cum este consemnat în declaraţia de renunţare la drept, autentificată sub nr. 2058 din 30 septembrie 2003 la B.N.P. B.S.L. În acelaşi sens au depus declaraţii autentice de renunţare la drept şi S.V.D.A., S.A., S.E. (act notarial nr. 2055, 2057, 2054).
Renunţarea la dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat este justificată de recurent – prin aceea că după promovarea recursului de faţă, mai exact în luna martie 2003 a obţinut o hotărâre judecătorească irevocabilă, favorabilă de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde au optat pentru despăgubire bănească.
Aşa fiind, în raport de renunţarea la dreptul pretins, urmează a se face în cauză aplicaţiunea art. 247 C. proc. civ. şi a se da o hotărâre prin care se va respinge cererea pe fond.
În acest sens urmează a fi admis recursul de faţă, conform art. 312 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a se casa hotărârile pronunţate şi în fond a se respinge acţiunea având ca obiect obligarea pârâţilor de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, precum şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de închiriere încheiate între pârâţi, în beneficiul foştilor chiriaşi.
În situaţia în care renunţarea la dreptul pretins a intervenit în această fază a procesului iar pârâţii s-au opus la primirea cererii de cheltuieli de judecată, urmează a se constata că nu sunt întrunite cerinţele art. 274 C. proc. civ., potrivit căruia numai partea care cade în pretenţii va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată.
Aşa fiind cererea reclamantului vizând obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva deciziei nr. 586 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 1137 din 31 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi, în fond, respinge, potrivit art. 247 C. proc. civ., acţiunea formulată de S.G., S.V.D.A., S.E. şi S.A. având ca obiect revendicarea imobilului din litigiu şi constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 5808/31512 din 22 ianuarie 1999, nr. 3122/30157 din 24 ianuarie 1997 şi nr. 288/27838 din 30 septembrie 1996.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată formulată de S.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi5 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 52/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 519/2002. Civil → |
|---|
