ICCJ. Decizia nr. 5245/2002. Civil. Contestatie Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5245
Dosar nr.2220/2002
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 388 din 21 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia civilă, a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de contestatorii S.T., S.E. şi N.I., în contradictoriu cu primarul comunei Fulga, şi a fost anulată dispoziţia nr. 53/2001 emisă de pârât, care a fost obligat să le restituie reclamanţilor, în natură, imobilul compus din teren în suprafaţă de 500 mp, situat în comuna Fulga şi moara construită pe acesta.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au dovedit că sunt succesorii defuncţilor S.I. şi S.E., care au avut în proprietate imobilul a cărui restituire a fost solicitată în temeiul Legii nr. 10/2001 şi care a fost trecut în proprietateastatului fără titlu nefiind menţionat în listele – anexă ale Legii nr. 119/1948.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei Tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 20 din 18 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul, susţinând în esenţă că instanţa nu şi-a exercitat rolul activ în sensul că nu a exercitat relaţii cu privire la inventarul bunurilor care aparţin domeniului public, că, întrucât imobilul revendicat este menţionat în acest inventar, nu poate fi restituit în natură conform prevederilor Legii nr. 213/1998, că se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru a se constata că imobilului i-au fost aduse transformări, şi că, în atare situaţie, având în vedere şi faptul că imobilul este un aşezământ social – cultural, reclamanţii sunt îndreptăţiţi doar la măsuri reparatorii în echivalent.
Recursul este nefondat.
Recurentul a depus la dosar, în recurs, copie de pe inventarul bunurilor ce aparţin domeniului public al comunei Fulga, în care este menţionat şi imobilul ce formează obiectul litigiului, ca fiind dobândit „fără titlu de la proprietar persoană fizică" şi având destinaţia de cămin cultural.
Chiar dacă în anul 1999, când a fost întocmit acest inventar, imobilul ar fi avut destinaţia de cămin cultural, în prezent nu mai are o afectaţiune care să justifice calificarea acestuia de bun ce face parte din domeniul public.
Astfel, din adresa nr. 1523 din 1 februarie 2002, Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi a municipiului Bucureşti, depusă la dosar, în copie, tot în faza de recurs rezultă că fostul cămin cultural este în prezent disco – bar.
În atare situaţie, în mod temeinic şi legal au stabilit instanţele că se impune restituirea imobilului în natură, iar nu în echivalent cum s-a hotărât prin Decizia contestată în baza Legii nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte critica referitoare la lipsa rolului activ al instanţelor de apel, devine inutilă analizarea ei în raport de considerentele expuse, în cauză fiind completate probele cu înscrisurile depuse la dosar în faza de recurs.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Fulga judeţul Prahova împotriva deciziei nr. 20 din 18 martie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 525/2002. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5246/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
