ICCJ. Decizia nr. 528/2002. Civil. Contestatie la decretul 92/1950. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 528.
Dosar nr. 64/2002
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Oradea – Bihor, prin sentinţa civilă nr. 200/P din 18 aprilie 2001, a admis acţiunea introdusă de reclamanţii A.S.A., T.A.I. şi T.A., în contradictoriu cu Statul Român prin Consiliul Local Beiuş, cu S.C. C.S. S.R.L. Beiuş şi cu F.L. şi F.M. A constatat că dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 au fost aplicate nelegal asupra imobilului înscris în C.F. 1427 Beiuş – casă, curte şi grădină în intravilan – şi, ca urmare, a constatat nulitatea încheierilor de carte funciară nr. 658 din 4 august 1958, nr. 810 din 19 martie 1993 şi nr. 1323 din 22 aprilie 1997. A dispus rectificarea cărţii funciare prin radierea dreptului de proprietate al Statului Român, al societăţii comerciale pârâte şi al pârâţilor persoane fizice şi reînscrierea dreptului de proprietate al autoarei reclamanţilor, cărora le-a recunoscut dreptul de proprietate dobândit prin moştenire asupra imobilului în litigiu dispunând înscrierea lor în cartea funciară.
Urmare admiterii apelurilor declarate de pârâţi, Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, prin Decizia nr. 43/A din 2 noiembrie 2001, a schimbat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a menţinut-o în partea privind aplicarea greşită a Decretului nr. 92/1950, constatarea nulităţii încheierii de C.F. nr. 658 din 4 august 1958, radierea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului şi reînscrierea dreptului autoarei reclamanţilor, înlăturând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile Decretului nr. 92/1950 au fost greşit aplicate şi, drept urmare, este nulă încheierea de intabulare a Statului Român, nr. 658/1958, dar că nulitatea celorlalte două încheieri de intabulare, pe numele societăţii comerciale pârâte şi, respectiv, al pârâţilor persoane fizice, va putea fi cerută numai după anularea actelor juridice în temeiul cărora s-au făcut cele două intabulări.
Împotriva deciziei instanţei de apel reclamanţii au declarat recurs, dar pentru termenul de astăzi, 10 decembrie 2003, au depus la dosar declaraţiile autentificate cu nr. 2048 şi 2049 din 20 octombrie 2003 la Biroul Notarului Public J.E. din Cluj-Napoca şi, respectiv, nr. 1699 din 18 septembrie 2003 la Biroul Notarului Public I.T. din Beiuş, prin care au renunţat la recurs.
Văzând înscrisurile sus-menţionate şi dispoziţiile art. 246 C. proc. civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunţarea la recursul declarat de reclamanţii T.A.I., A.S.A. şi T.A. M. împotriva deciziei nr. 43/A din 2 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi10 decembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 5287/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 525/2002. Civil. Revizuire → |
---|