ICCJ. Decizia nr. 5288/2002. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5288
Dosar nr. 1225/2002
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de2 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, reclamantul P.S. prin curator S.P. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria sectorului 5 şi S.C. C. S.A. cerând ca să se constate că aceştia nu au adus la îndeplinire condiţia de calculare şi plata despăgubirii prevăzută în Decizia nr. 1201 din 28 octombrie 1983 emisă de fostul Consiliu Popular al sectorului 5 pentru exproprierea terenului de 230 mp, situat în Bucureşti, să se calculeze potrivit art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994 cuantumul despăgubirii pentru ca învirtutea art. 379 C. proc. civ. să fie constituită creanţa şi în baza Legii nr. 33/1994 să oblige pârâţii la plata acestei creanţe.
În motivare reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 201 din 28 octombrie 1983 i-a fost expropriat terenul cu plată, iar Decizia urma să-i fie comunicată după calcularea despăgubirii şi plătită de ICRALCotroceni.
Nu s-a adresat instanţelor de judecată pentru punerea în executare a deciziei şi recuperarea pagubei pentru că Decizia era sub condiţia suspensivă a calculării despăgubirilor.
S-a adresat Primăriei sector 5 pentru restituirea terenului în baza Legii nr. 18/1991, însă primăria i-a răspuns că urmează să emită titlul de proprietate pentru actualul proprietar al clădirii.
S-a susţinut că nu sepoate invoca prescripţia dreptului de acţiune prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 deoarece este vorba de un drept real fiind aplicabile în speţă dispoziţiile art. 7 din acelaşi decret.
La data de 23 mai 2001 reclamantul şi-a precizat acţiunea solicitând să se constate dreptul de creanţă ce îl are asupra pârâţilor izvorât din Decizia nr. 1201/1983.
La termenul din 23 mai 2001 tribunalul a pus în discuţia părţilorexcepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Prin sentinţa civilă nr. 471 din 27 iunie 2001 instanţa a respins acţiunea ca prescrisă.
Instanţa a reţinut în esenţă că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 33/1994 ci ale art. 30 din Legea nr. 58/1974 respectiv prin contractul nr. 5372/1983 P.S. a vândut locuinţa situată în Bucureşti,iar terenul a intrat în proprietatea statului cu despăgubiri şi prin aceeaşi decizie s-a născut dreptul de creanţă al reclamantului. Reclamantul a rămas în pasivitate şi nu a exercitat dreptul la acţiune întermenul de prescripţie prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a formulat apel criticând-o pentru că a considerat greşit că s-a prescris dreptul la acţiune. Prin Decizia nr. 1201/1983 se constată numai dreptul la o creanţă deţinută asupra pârâţilor, care începe să curgă de la data împlinirii condiţiei suspensive.
Reclamantul susţine că întrucât Decizia nu i-a fost comunicată, nu s-a calculat valoarea creanţei, dreptul său la acţiune nu s-a născut.
Prin Decizia nr. 591 din 4decembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că terenul nu a trecut în proprietatea statului prin expropriere, deci nu este aplicabilă Legea nr. 33/1994 ci prin înstrăinare, şi prinurmare este aplicabilă Legea nr. 58/1974 iar valorificarea în justiţie a dreptului de creanţă trebuia făcută cu respectarea termenului general de prescripţie de 3 ani.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs reluând criticile din apel.
Decizia este criticată pentru că în mod greşit a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 33/1994 şi că dreptul la acţiune s-a prescris.
În realitate trecerea în proprietatea statului s-a făcut prin expropriere. Dreptul la acţiune nu s-a prescris deoarece cuantumul despăgubirilor nu a fost stabilit şi, de altfel, Decizia nu i-a fost comunicată. Instanţa a considerat greşit momentul de începere a cursului prescripţiei.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis pentru considerentele ce vor urma.
Decizia nr. 1201 din 28 octombrie 1983 emisă de fostul Consiliu Popularal sectorului 5, aflată la dosarul defond prevede în art. 1 că terenul în suprafaţă de 230 mp se preia în proprietatea statului cu plata despăgubirii calculate conform Decretuluinr. 467/1979.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului nu reiese că aceste despăgubiri au fost calculate, respectiv plătite.
Aşa fiind, nu sunt aplicabile dispoziţiile legale privind prescripţia dreptului la acţiune şi seimpune casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei pentru judecarea în fond a pricinii la Judecătoria sector 5.
Cu ocazia judecării vor fi avute în vedere şi celelalte critici formulate în recurs şi se vor administra probe suplimentare pentru clarificarea situaţieide fapt în vederea unei corecte soluţionări a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.S. prin tutore R.A.P. şi cererea de intervenţie accesorie formulată de S.P. împotriva deciziei nr. 591 din 4 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 471 din 27 iunie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 529/2002. Civil. Despagubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5287/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
