ICCJ. Decizia nr. 5298/2002. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5298
Dosar nr. 4312/2002
Şedinţa publică din10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 16 octombrie 1996 P.S. a chemat în judecată Primarul Municipiului Galaţi pentru a fi obligat ca în temeiul art. 35 din Legea nr. 33/1994 să-i retrocedeze terenul în suprafaţă de 226,95 mp situat în Galaţice a fost expropriat prin Decretul nr. 107/1974.
În motivarea acţiunii reclamanta a învederat faptul că imobilul în litigiu compus din teren în suprafaţă de 226,95 mp şi o construcţie în suprafaţă de 109 mp a aparţinut părinţilor săi S. şiM.P. şi a fost expropriat prin Decretul nr. 107/1974, iar construcţia a fost demolată. Ulterior antecesorii săi au decedat, astfel că în calitate de unică moştenitoare solicită retrocedarea în natură a terenului expropriat.
În cauză a fost introdus în calitate de pârât Consiliul Local Galaţi.
Primul ciclu procesual s-afinalizat cu Decizia nr. 1426 din 20 aprilie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie care a admis recursul declarat de reclamanta P.S., a casat Decizia nr. 26/A din28 octombrie 1997 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 102 din 3 februarie 1997 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că fără a administra probe din care să rezulte dacă terenul în litigiu a fost utilizat potrivit scopului pentru care a fost expropriat şi respectiv dacă exista o nouă declarare de utilitate publică tribunalul a respins acţiunea considerând şi că reclamanta nu a probat existenţa dreptului de proprietate al antecesorilor săi cu privire la terenul în discuţie, fără a-i pune în vedere dacă considerăinsuficiente dovezile deja administrate, să depună titlul de proprietate al autorilor.
Instanţa a mai reţinut că instanţa de apel a considerat greşit că Legea nr. 33/1994 nu era aplicabilă retroactiv pentru exproprieri anterioare intrării sale în vigoare cum era şi cazul în speţă, şi că situaţia juridică a unor bunuri preluate de stat prin lege urma să fie reglementată conform art. 25 din Legea nr. 112/1995 tot prin lege astfel că acţiunea reclamantei nu putea fi primită. O acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 35-37 din Legea nr. 33/1994 poate fi promovată indiferent de legea sub imperiul căreia a avut loc exproprierea dacă sunt întrunite cerinţele impuse de legiuitor fără ca într-o atare ipoteză să se considere că s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii.
Al doilea ciclu procesual s-a finalizat cu Decizia nr. 5704 din 14 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie prin care s-au admis recursurile declarate de reclamanta P.S. şi de pârâta Primăria Municipiului Galaţi prin Primar împotriva deciziei nr. 13 din 16 februarie 2001 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost casată Decizia şi trimisă cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că instanţa de apel greşit a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă, nefiind întrunite nici unul din motivele prevăzute de art. 297 C. proc. civ. cu redactarea de la data soluţionării apelului.
Referirea la nemotivarea sentinţei de către instanţa de fond nu este întemeiată deoarece aceasta şi-a motivat hotărârea dată; instanţei de apel revenindu-i sarcina de a verifica sentinţa apelată sub toate aspectele şi a decide în consecinţă, iar dacă se aprecia necesitatea administrării altor probe, acestea trebuiau efectuate de instanţa de apel.
În rejudecarea apelului reclamanta a precizat că a formulat cerere de restituire şi în baza Legii nr. 1/2000 dar nu a primit nici un răspuns de la Primăria Municipiului Galaţi.
Pârâta Primăria Municipiului Galaţi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât bunul expropriat aparţine domeniului public iar statul estereprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia civilă nr. 30 A din 22 mai 2002 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Primăria Municipiului Galaţi. A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că terenul expropriat nu a fost folosit niciodată pentru a răspunde interesului exproprierii, nu a intrat în nici un plan de sistematizare, fiindconcesionat către BRD, filiala Galaţi, care a edificat construcţia sediului băncii.
La data pronunţării acţiunii terenul era liber şi neafectat de construcţii şi nu se făcuse nici o nouă declaraţie de utilitate publică.
Reclamanta a făcut dovada că autorii săi au deţinut terenul în proprietate, iar pârâta nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că s-ar fi primit despăgubiri pentru preluarea la stat a terenului pentru cauză de utilitate publică.
Restituirea în natură nefiind posibilă, reclamantei i s-au acordat despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri Consiliul Local al Municipiului Galaţi prin primar aformulat recurs încadrându-l generic în dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ.
Hotărârea este criticatăpentru că terenul a fost prevăzut de la început pentru un spaţiu verde şi ulterior printr-o nouă urbanizare pe acest teren urma să se construiască instituţii de interes public.
Autorii reclamantei au fost despăgubiţi pentru teren şi construcţie în anul 1975.
Recursul nu este fondat şi urmează să fie respins în baza considerentelor ce vor urma.
Potrivit dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 „Dacăbunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
În raport de aceste dispoziţii imperative, critica recurentului pârât referitoare la faptul că terenul a fost prevăzut de la început pentru un spaţiu verde şi că ulterior printr-onouă urbanizare urmau să se construiască instituţii de interes public nu poate fi primită. Este evident că sunt aplicabile dispoziţiile articolului citat, recurentul face simple aprecieri nesusţinute de probele de la dosar şi nici de situaţia de fapt.
De asemenea nu poate fi primită critica privind faptul că autorii reclamantei au fost despăgubiţi pentru teren şi construcţie în anul 1975.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Astfel,exproprierea imobilului s-a făcut prin Decretul nr. 107/1974, darne aflăm în situaţia unei stări de fapt rezultată din neutilizarea imobiluluiexpropriat, situaţie ce s-a perpetuat fiind şi în prezent actuală şi care, este guvernată de Legea nr. 33/1994.
Cu alte cuvinte reclamanta este îndreptăţită să beneficieze de dispoziţiile Legii nr. 33/1994 ca efecte noi ale transferului dreptului de proprietate operat prin Decretul nr. 107/1974, în baza căruia bunul a intrat în patrimoniul statului.
Aşa fiind recursul este nefondat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Galaţi prin primar împotriva deciziei nr. 30/A din 22 mai 2002 a Curţii de Apel Galaţi,secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 53/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2330/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
