ICCJ. Decizia nr. 5331/2002. Civil. Iesire din indiviziune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5331
Dosar nr. 1022/2002
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 13928 din 20 septembrie 1999, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, respingând excepţia de necompetenţă teritorială şi admiţând excepţia de necompetenţă materială, a declinat în favoarea Tribunalului Bucureşti competenţa soluţionării procesului, în raport cu criteriul valoric al obiectului cauzei.
Instanţa de fond a fost sesizată prin acţiunea introductivă cu partaj succesoral asupra unui imobil din Buzău, la cererea reclamantului G.M., în contradictoriu cu pârâţii S.D.C., S.A.E., S.R.A., G.T.O., R.M. şi G.I.
Prin sentinţa civilă nr. 1811 din 14 martie 1996, Judecătoria Buzău a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti, iar prin sentinţa civilă nr. 5728/1996, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, unde s-a format dosarul nr. 18524/1996, iar cea venită prin declinare de la Judecătoria Buzău, în care figurează ca reclamanţi S.A.E. şi S.R.A., iar ca pârâţi R.M., G.A.M. (moştenitoarea defunctului G.T.O. – decedat pe parcursul judecăţii), S.D.C. şi G.V. (moştenitoarea defunctului G.M. – decedat pe parcursul judecăţii), a format dosarul nr. 7715/1997.
La data de 23 martie 1998 s-au conexat cele două dosare sub nr. 7715/1997.
Împotriva sentinţei civile nr. 13928 din 20 septembrie 1999, a declarat apel reclamanta G.V., iar prin Decizia civilă nr. 132/A din 17 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ,s-a luat act de renunţarea acesteia la judecata apelului.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs pârâţii S.E.A., S.R.A., S.D.C., G.I. şi G.A.M., dar şi-au retras recursul, fapt statuat prin Decizia civilă nr. 2528 din 5 septembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Investit cu judecarea cauzei în fond, Tribunalul Bucureşti, secţiaa V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 280 din 23 aprilie 2001, a respins acţiunea formulată de reclamanta G.V. ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că, în cauză, nu s-a depus nici un titlu de proprietate cu privire la bunurile despre care se susţine că ar compune masa succesorală şi că părţile nu au dovedit existenţa stării de indiviziune ca modalitate a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta G.V. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 647 din 19 decembrie 2001 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Instanţa de apel a constatat corecta reţinere, de către tribunal, a faptului că nici una din părţile implicate în proces nu a depus titlul de proprietate pentru bunurile enunţate ca făcând parte din masa succesorală, certificatele de moştenitor sau procesele verbale eliberate de Administraţia financiară neputând constitui titluri de proprietate.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta G.V. a formulat recurs, invocând, în baza art. 129 C. proc. civ., lipsa rolului activ al instanţelor care nu i-au dat suficiente indicaţii şi lămuriri în privinţa actelor pe care trebuie să le depună, respingându-i cu multă uşurinţă cererea de chemare în judecată.
Aceasta a mai arătat că a solicitat Arhivelor Statului să-i elibereze o copie a titlului de proprietate, iar această instituţie, fără a-i preciza că nu ar deţine actul, i-a eliberat o copie a Matricolei nr. 2 a impozitului pe clădiri, înscris care reprezintă un început de dovadă scrisă ce poate fi completat cu alte probe şi care, oricum nu i-a fost contestat de pârâţi.
Recursul urmează a fi admis pentru considerentele ce succed.
Prima acţiune de ieşire din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctei G.A. a fost promovată de către reclamantul G.M. la data de 16 octombrie 1995, iar cealaltă acţiune pornită de reclamanţii S.A.E. şi S.R.A. a fost înregistrată pe rolul instanţei la 16 iulie 1996.
Ambele acţiuni, conexate ulterior sub nr. 7715/1997, au fost promovate la o dată la care era în vigoare art. 657 C. proc. civ., respectiv anterior abrogării acestui text de lege prin OUG nr. 138/2000 şi avea următorul conţinut: „Împărţirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie dacă ele nu o pot face prin bună înţelegere".
Trebuie precizat faptul că, în vechea reglementare a Codului de procedură civilă, potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. b), tribunalele judecau în primă instanţă, printre altele, procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturile juridice civile al căror obiect avea o valoare mai mare de 150.000.000 lei; din această prevedere legală rezulta că, în primă instanţă, competenţa tribunalelor era dată de criteriul valoric.
Competenţa instanţelor judecătoreşti după materie, reglementată de Cartea I, Titlul I din Codul deprocedurăcivilă, atât în vechea, ca, de altfel, şi în actuala reglementare, reprezintă sediul materiei şi este legea generală aplicabilă instanţelor în ceea ce priveşte competenţa materială.
Dar, de la această normă generală existau în vechea reglementare unele derogări, prin care competenţa materială era dată de lege, în cazul anumitor acţiuni şi cereri, altor instanţe decât celor care, în mod normal judecau astfel de cereri.
O atare derogare, în care competenţa materială revenea judecătoriei în primă instanţă era cea prevăzută în art. 657 C. proc. civ., care a fost menţinută şi după modificarea Codului de procedură civilă prin Legea nr. 59 din 23 iulie 1993.
În concluzie, competenţa judecării în fond a prezentului litigiu aparţine judecătoriei.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, se vor casa Decizia atacată, sentinţa nr. 280/2001 a Tribunalului Bucureşti, pronunţată pe fondul cauzei şi sentinţa nr. 13928/1999 a Judecătoriei sectorul 1 Bucureşti, prin care s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, iar cauza va fi trimisă Judecătoriei sector 1 Bucureşti pentru soluţionarea pe fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G.V. împotriva deciziei nr. 647 din 19 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţiaa IV-a civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 280 din 23 aprilie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, şi sentinţa civilă nr. 13928 din 20 septembrie 1999 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi trimite cauza la această din urmă instanţă pentru soluţionarea pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5341/2002. Civil. Înregistrare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5328/2002. Civil. Constatare nulitte contract.... → |
|---|
