ICCJ. Decizia nr. 5341/2002. Civil. Înregistrare personalitate juridica. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5341
Dosar nr. 2616/2002
Şedinţa publică din11 decembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 6 aprilie 2001, petentul S.L.C.G.P. Iaşi, a solicitat înregistrarea sa în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iaşi, cu motivareacă această organizaţie s-a constituit în temeiul Legii nr. 54/1991 cu privire la sindicate, iar statutulşi compunerea organelor de conducere au fost aprobate în unanimitate, conform procesului-verbal încheiat la 6 aprilie 2001.
Prin sentinţa civilă nr. 27 din 18 aprilie 2001, Judecătoria Iaşi a admis cererea şi a dispus înregistrarea S.L.C.G.P. în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iaşi, reţinând în motivarea sentinţei că cererea formulată întruneşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute în Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs intimatul C.G.P. Iaşi solicitând admiterea lui şi respingerea cererii de înregistrare, cu motivarea că gardienii publici, prin specificul activităţii lor, care îi îndreptăţeşte să poarte arme şi să facă uz de ele, sunt asimilaţi persoanelor care îndeplinesc funcţii ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar acestea nu sepot constitui în sindicate.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia civilă nr. 1356 din 8 iunie 2001, a respins recursul declarat deCorpul gardienilor publici Iaşi.
În considerentele deciziei s-a reţinut că susţinerile recurentului sunt neîntemeiate faţă deprevederile Legii nr. 26/1993 şi ale HG nr. 518/1993, acte normative care reglementează instituţia corpului gardienilor publici, din cuprinsul cărora rezultă că aceştia nu fac parte dincategoria de persoane prevăzute expres de dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 54/1991 cărora le este interzisă asocierea în sindicate.
Împotriva hotărârilor pronunţatea declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, invocând art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile criticate sunt esenţial nelegale şi vădit netemeinice, date cu încălcarea prevederilor art. 1-3, art. 11, art. 19 din Legea nr. 26/1993 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea C.G.P. şi a art. 5 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, dispoziţii legale din care rezultă că angajaţii acestei instituţii, prin dreptul de a purta armă şi a exercita atribuţiile menţionate în lege, sunt asimilaţi persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice, iar acestea nu se pot constitui în sindicate.
Se mai invocă prevederile art. 37 şi art. 50 alin. (2) din Constituţie şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.G.P., aprobat prin HG nr. 518/1993 (art.17 şi art. 49).
Recursul în anulare este întemeiat şi urmează a se admite.
Corpul gardienilor publici a fost înfiinţat prin Legea nr. 26/1993, în scopul creşterii eficienţei pazei bunurilor şi a activităţii de apărare a ordinii şi liniştii publice, a vieţii şi integrităţii persoanelor (art. 1). Instituţia nou creată s-a înfiinţat pe lângă consiliile judeţene şi al municipiului Bucureşti, ca instituţie publică, de interes judeţean, prestatoare de servicii, cu personalitate juridică (art. 2), iar gardianul public este persoana destinată să asigure paza şi să participe la apărarea ordinii şi liniştii publice (art. 3).
În realizarea atribuţiilor de serviciu, gardienii publici au dreptul de a opri şi legitima persoanele despre care există date sau indicii că au săvârşit infracţiuni, iar în cazul infracţiunilor flagrante să reţină şi să predea organelor de poliţie pe făptuitori, întocmind totodată un proces-verbal cu cele constatate, să cheme la ordine persoanele care tulbură liniştea publică şi să intervină în cazul producerii unor atacuri asupra persoanelor şi să facă uz de armă în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege [art. 11 lit. a) - c)].
Gardienii publici, dispune art. 19 din Legea nr. 26/1993, „sunt asimilaţi, în exercitarea atribuţiilor de serviciu,persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice".
Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului gardienilor publici, aprobat prin HG nr. 518/1993, prevede în capitolul VII dreptul gardienilor publici de a fi dotaţi cu armament şi muniţie necesare misiunii pe care o au de îndeplinit, iar în art. 17 alin. (1) este înscrisă obligaţia de a depune, la încadrare, următorul jurământ „Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să îndeplinesc în bune condiţii atribuţiile de serviciu", cu precizarea că, potrivit art. 50 alin. (2) dinConstituţia în vigoare la data sesizării judecătoriei, jurământul cerut de lege se depune de „cetăţenii cărora le suntîncredinţate funcţii publice".
Cu referire la posibilitatea de a se asocia în sindicate, art. 5 dinLegea nr. 54/1999 prevede că „salariaţii care deţin funcţii care implică exercitarea autorităţii de stat în aparatul ... prefecturilor şi primăriilor ... nu se pot constitui în sindicate".
În acest sens, art. 68 lit. i) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală arată că primarul îndeplineşte atribuţia de a asigura„ordinea publică şi liniştea locuitorilorprin intermediul poliţiei, jandarmeriei, gardienilor publici ... care au obligaţia să răspundă solicitărilor sale, în condiţiile legii".
Din interpretarea coroborată a prevederilor legale evocate se desprinde concluziacă gardienii publici – datorită specificului activităţii ce o desfăşoară, a existenţei lor ca unitate cu personalitate juridică în cadrul aparatului organelor judeţene ale administraţiei de stat, a obligaţiei de a depune la încadrarea în muncă a jurământului, propriu doar cetăţenilor cărora li se încredinţează funcţii publice, a precizării exprese că sunt asimilaţi, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, persoanelor care îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii publice -nu se pot constitui însindicate.
În consecinţă, sentinţa prin care s-a dispus înscrierea petentului Sindicatul liberal gardienilor publici Iaşi, ca şi Decizia demenţinere a acestei soluţii, au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, determinând o rezolvare greşită a cauzei, hotărâri care sunt astfel şi vădit netemeinice, urmând ca în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a se admite recursul în anulare, a casa hotărârile şi în fond a respinge cererea pentru înscrierea petentului în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursulîn anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1356 din 8 iunie 2001 a Tribunalului Iaşi, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr. 27 din 18 aprilie 2001 aJudecătoriei Iaşi şi, în fond, respinge cererea pentru înscrierea S.C.G.P. în Registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iaşi, formulată de petent.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5343/2002. Civil. Actiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 5331/2002. Civil. Iesire din indiviziune.... → |
|---|
