ICCJ. Decizia nr. 5387/2002. Civil. Contestatie la executare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5387
Dosar nr. 5132/2002
Şedinţa publică din15 decembrie2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia formulată la 27 decembrie 2001, S.C. E. S.A. Piatra Neamţ, în contradictoriu cu Administraţia Financiară – Piatra Neamţ, a solicitat anularea proceselor verbale de vânzare la licitaţie nr. 59096, 56027, 56098,56099 din 12 decembrie 2000 şi suspendarea executării silite pornită împotriva sa.
În motivare, contestatoarea a arătat că, intimata, în vederea satisfacerii cerinţelorbugetare, a procedat, în baza OG nr. 11/1996 şi nr. 163/2000, laurmărirea silită a unor imobile din patrimoniul său, a căror valoare reactualizată în luna august 2000, depăşeşte valoarea totală a creanţelor, iar pe de altă parte nu i s-a respectat dreptul de reeşalonare întocmit de OG nr. 222/2000.
În cauză, a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, S.C. M. S.R.L. Piatra Neamţ invocând adjudecarea celor patru imobile aparţinând contestatoarei debitoare şi faptul că pentru achitarea preţului a fost obligată să obţină credit în valoare de 260.000.000 lei, achitând de bună credinţă, intimatei creditoare suma de 646.794.863 lei. A cerut totodată, evacuarea contestatoarei din imobilele adjudecate.
A mai intervenit în cauză, în interesul contestatoarei, Casa Teritorială de Pensii a Judeţului Piatra Neamţ, solicitând admiterea contestaţiei la executare, deoarece, prin aplicarea greşită a OG nr. 11/1996 a fost desfiinţat un contribuabil, făcându-se astfel imposibilă recuperarea creanţei sale asupra aceluiaşi debitor.
Judecătoria Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 3680 bis din 28 mai 2001, a admis contestaţia laexecutare, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie principală formulată de S.C. M. S.R.L. Piatra Neamţ, a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenţie accesorie formulată de Casa Teritorială de Pensii a Judeţului Neamţ, a obligat Administraţia Financiară Neamţ sărestituie intervenienteiS.C. M. S.R.L. Piatra Neamţ suma de 646.749.863 lei reprezentând contravaloarea primei rate achitate şi a dobânzii aferente ei.
S-a reţinut în esenţă că nu s-au respectatdispoziţiile art. 59 din OG nr. 11/1996 şi nici nu s-a efectuatînscrierea somaţiei în evidenţele de publicitate imobiliară.
Prin Decizia civilă nr. 1135 din 24 august 2001, Tribunalul Neamţ, a admis apelurile declarate de AdministraţiaFinanciară Neamţ şi S.C. M. S.R.L. Piatra Neamţ împotriva sentinţei menţionate, pe care a modificat-o în sensul că, a respins ca nefondată contestaţia la executare, reţinându-se că s-a făcut dovada respectării dispoziţiilor legale care reglementează actele de executare silită prealabile licitaţiei propriu zise, inclusiv a termenelor instituite pentru emiterea somaţiei şi pentru fixarea termenului de licitaţie.
Soluţia a fost menţionată prin Decizia nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău,secţia civilă.
În temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1135 din 24 august 2001 a Tribunalului Neamţ şi a deciziei nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În dezvoltarea motivelor recursului în anulare se susţine că: somaţiileemisepentrucele trei termene de licitaţie, nu respectă dispoziţiile legale privitoare la menţionarea datelor de individualizare şi nici înscrierea în evidenţele de publicitate imobiliară, încălcându-se prevederile art. 59 din OG nr. 11/199; nu s-aurespectat dispoziţiile art. 65 alin. (2) din aceeaşi ordonanţă în legătură cu fixarea termenului de licitaţie; nu s-afăcut dovada îndeplinirii dispoziţiilor art. 61, art. 65 alin. (3) din actul normativ-menţionat; procesele verbale de licitaţie nr. 56098 şi nr. 56099 din 12 decembrie 2000, sunt lovite de nulitate, pentru bunurile respective, licitaţia aplicându-se la primul termen, pornită fiind de la preţul oferit şi nu de la preţul de evaluare.
În cauză, au formulat întâmpinări intimatele, intervenienta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi contestatoarea prin lichidator judiciar, solicitând admiterea recursului în anulare, aceasta în interesul creditorilor bugetari, cât şi al debitoarei, pentru a se realiza, în cadrulprocedurii falimentului, valorificarea corespunzătoare a bunurilor debitoarei – şi stingerea integrală pe această cale adatoriilor debitoarei.
În cauză, a formulat întâmpinare intimata Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ, solicitând, pe fond, respingerea recursului în anulare şi invocând, pe cale de excepţie, dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 64/1995 potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii falimentului privind debitoarea S.C. E. Piatra Neamţ, se suspendă acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau a bunurilor sale.
În atare situaţie, susţine intimata, recursul în anulare a rămas fără obiect.
Recursul în anulare este fondat sub un prim aspect, cel privind împrejurarea că, în prezent, recursul în anulare a rămas fără obiect, este de reţinut că dacă în adevăr, potrivit textului menţionat de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă acţiunile judiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului, dispoziţia legală amintită nu poate funcţiona în speţă şi în această fază de judecată. Aceasta întrucât procedura falimentului privind debitoarea contestatoare, a fost deschisă, în temeiul Legii nr. 64/1995, modificată şi completată, ulterior epuizării ciclului procesual complet, situaţie în care, evident, judecata recursului în anulare trebuie să aibă loc.
Oarecum, faţă de temeiurile invocate, nu se poate reţine că recursul în anulare a rămas fără obiect, ci eventual se putea discuta suspendarea judecării acestuia, ceea ce însă tocmai pentru cele deja arătate, nu este cazul.
În ce priveşte fondul cauzei:
Aşa cum se arată în recursul în anulare contestatoarea s-a înregistrat cu o datorie bugetarăcătre intimată, iar aceasta, în calitate de creditor a procedat la executarea silită prin vânzare la licitaţie publică a unor bunuri imobile, proprietatea debitoarei, în baza OG nr. 11/1996.
S-a încheiat astfel, procesul verbal de sechestru nr. 17438 din 5 mai 1997, privind o hală de producţie confecţii metalice, atelier confecţii metalice şi un şopron, evaluate la 1.714.309.206 lei, pentru un debit de 109.783.398 lei, plus 95.213.998lei penalităţi.
Bunurile au fost evaluate prin expertiza efectuată la 12 februarie 2000 la 1.714.309.226 lei.
Iar la 15 august 2000, prin procesul verbal de sechestru nr. 33920, s-a indisponibilizat şi clădirea atelier care, prin expertiza tehnică efectuată la 28 august 2000 a fost evaluată la suma de 1.566.000.000 lei, hala de producţie, reevaluată la 986.000.000 lei, valoarea de circulaţie fiind stabilită la suma totală de 2.807.000.000 lei.
S-a concluzionat, că pentru acoperirea creanţei, este suficient ca numai o parte din activele societăţii să facă obiectul vânzării prin licitaţie publică, respectiv două spaţii de producţie, care, prin valoarea lor însuma suma de 2,7 miliarde lei.
S-au organizat 2 vânzări prin licitaţie publică, închise însă pentru lipsă de cumpărători, apoi o a treia etapă, în care, intimata a procedat, la 12.12.2000, la vânzarea prin licitaţie publică prin punerea în vânzare a patru obiective din spaţiile de producţie.
În adevăr, vânzarea prin licitaţie publică a bunurilormenţionate,s-a realizat cu încălcarea prevederilor OG nr. 11/1996, întrucât:
Somaţiile emise pentru aceasta nu cuprinde în măsură suficientă menţionarea datelor de individualizare a bunurilor supuse vânzării, faptul înscrierii în evidenţele de publicitate imobiliară şi mai ales, termenul de 5 zile prevăzut, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 59 din ordonanţă potrivit cărora intimata avea obligaţia să-i comunice debitorului o somaţie care să cuprindă toate datele de identificare a imobilului urmărit, menţiunea că s-a luat măsura înscrierii somaţiei în evidenţele de publicitate imobiliară, somaţia trebuind a fi trimisă Registrului de publicitate imobiliară, în a cărui rază teritorială se află imobilul, pentru a se opera înscrierea în evidenţele sale.
În ce priveşte somaţia pentru al treilea termen de licitaţie din 12 decembrie 2000, numai menţiunea că bunurile sunt cele sechestrate, nu poate fi suficientă câtă vreme bunurileau fost sechestrate şi licitate în mai multe etape la ultima licitaţie fiind scoase la vânzare şi alte bunuri, respectiv atelierul confecţii metalice şi şopronul.
Potrivit art. 61 din acelaşi act normativ, intimata mai avea obligaţia, de asemeni nerespectată, să soliciteautorităţilor ce ţine evidenţele de publicitate imobiliară, relaţii privind drepturile reale şi alte sarcini ce grevează imobilele urmărite, precum şititularii acestora, care trebuiau de asemeni înştiinţaţi de intimată şi chemaţi la termenele fixate.
Au fost încălcate şi dispoziţiile art. 65 alin. (2) întrucât intimata nu a stabilit corect primul termen al licitaţiei, care trebuia fixatnumai după expirarea termenului de 30 zile de la comunicarea somaţiei.
Nu s-a făcut dovada, conform dispoziţiilor art. 65 alin. (3) din ordonanţă, că s-a procedat la afişarea anunţurilor de vânzare şi pe imobilele ce urmau să fie scoase la vânzare, la sediul societăţii contestatoare şi la uşa ConsiliuluiLocal în raza căruia se aflau imobilele respective.
Cu privire la procesele-verbale de licitaţie nr. 56098 şi nr. 56099 din 12 decembrie 2000, prin care au fost vândute atelierul de confecţii metalice şi şopronul,pentru aceste bunuri, licitaţia se afla în realitate la primul termen, întrucât la termenele anterioare, respectiv 31 octombrie 2000 şi 21 noiembrie 2000, pentru ele nu s-a îndeplinit procedura somaţiei şi nici a penalităţii.
De altfel, potrivit art. 66 alin. (1) din ordonanţă, licitaţia trebuia să înceapă de lapreţul de evaluare, nu de la preţul oferit, cum greşit s-a procedat, ajungându-seastfel ca hala de producţie, evaluată la suma de 986.000.000 lei să se vândă cu suma de 400.000.000 lei, iar atelierul producţie evaluat la 1.566.000.000 lei, cu suma de 600.000.000 lei.
Faţă de cele arătate, cum licitaţia organizată astfel este lovită de nulitate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica deciziile atacate, în sensul menţinerii sentinţei civile nr. 3680 din 28 mai 2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bacău şi a deciziei civile nr. 1135 din 24 august 2001 a Tribunalului Neamţ. Modifică Decizia menţionată a Curţii de Apel Bacău, în sensul că admite recursul declarat de contestatoarea S.C. E. Piatra Neamţ, modifică Decizia civilă nr. 1135 a Tribunalului Neamţ în sensul că respinge apelurile declarate de Administraţia Finanţelor Publice Piatra Neamţ şi S.C. M. Piatra Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 3680 bis din 28 mai 2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi15 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 539/2002. Civil. Restituire imobil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5717/2002. Civil. Anulare partiala titlu de... → |
|---|
