ICCJ. Decizia nr. 539/2002. Civil. Restituire imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 539.
Dosar nr. 4902/2002
Şedinţa publică din 15 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanţii P.E., P.V. şi A.A. au chemat în judecată Consiliul Local Galaţi şi Primăria Galaţi solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună retrocedarea imobilului situat în Galaţi, casă de locuit şi teren în suprafaţă de 454,24 mp, cu evacuarea celorce-l ocupă la data judecăţii, imobil expropriat prin Decretul nr. 679/1963.
În cauză a formulat cerere de intervenţie în interes propriu V.A., în calitate de chiriaş al imobilului, solicitând plata contravalorii investiţiilor făcute.
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 151 din 13 martie 2002, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Primăria Galaţi şi Consiliul Local Galaţi, a admis cererea de intervenţie formulată de V.A., a dispus retrocedarea către reclamanţi, de către pârâţii Consiliul Local Galaţi şi Primăria Galaţi, a imobilului situat în Galaţi, cu o suprafaţă aferentă de 451,14 mp; a respins ca nefondat capătul de cerere privind evacuarea; a obligat pârâţii Consiliul Local Galaţi şi Primăria Galaţi la plata sumei de 68.966.927 lei cu titlu de pretenţii către intervenientul V.A.
S-a reţinut, în temeiul prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, că scopul exproprierii nu a fost realizat, fiind posibilă admiterea acţiunii, iar cu referire la cererea de intervenţie, a fost dovedită efectuarea unor lucrări de întreţinere şi îmbunătăţiri, intervenientul trebuind a fi despăgubit.
Prin Decizia civilă nr. 57 din 18 septembrie 2002 Curtea de Apel Galaţi, a respins ca nefondate apelurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Galaţi şi intervenientul V.A., împotriva sentinţei civile nr. 151 din 13 martie 2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Deşi este adevărat că, faţă de prevederile art. 30 din Legea nr. 114/1996, chiriaşul poate să ceară contravaloarea lucrărilor efectuate, cu condiţia însă de a avea acordul proprietarului, în speţă, rezultă că acestea au fost acceptate, profitând, indirect, proprietarului.
Cum pârâta a cerut numai respingerea acţiunii, nu poate fi primită în apel cererea de obligare a reclamanţilor la plata despăgubirilor iniţial primite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Galaţi, prin Primar, fără a-l întemeia pe vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., susţinând că instanţele nu au analizat corespunzător probele administrate, din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultând, dimpotrivă, că, la efectuarea lucrărilor, intervenientul a neglijat comunicarea cu proprietarul şi nu există nici un act prin care Primăria să-şi dea acordul pentru execuţie.
Prin hotărârea dată astfel, mai arată recurenta, deşi a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului este obligată nelegal şi la plata sumei respective, către chiriaş, soluţia în acest mod profitând pe nedrept reclamanţilor care beneficiază de îmbunătăţirile aduse de chiriaş.
Pe de altă parte, instanţa de fond a respins nejustificat excepţiile de litispendenţă şi autoritate de lucru judecat, iar în ce priveşte preluarea de către stat a imobilului, prin expropriere, reclamanţii au primit despăgubiri.
Recursul este fondat în parte, potrivit celor ce urmează.
În ce priveşte capătul de cerere privind retrocedarea în proprietate, acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 – în acest cadru, fiind soluţionată, corect, cauza, câtă vreme, scopul de utilitate publică al actului de expropriere, stabilit prin Decretul nr. 779/1963, nu a fost realizat – imobilul existând, neafectat fiind de alte lucrări de utilitate publică.
În acest cadru legal, împrejurarea că reclamanţii (sau antecesorii acestora) au primit despăgubiri, nu poate constitui un argument pentru respingerea acţiunii, ci, cel mult, obiectul separat al unei cereri de restituire a despăgubirilor, cerere care, în cauză, nu a fost formulată.
Ca atare, acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Recursul este însă fondat, în ce priveşte soluţionarea cererii de intervenţie.
Sub un prim aspect, este de observat că această cerereîn bună parte este informă, fără a se invoca vreun temei juridic pentru fondul dreptului dedus judecăţii şi fără a se indica partea a cărei obligare la plată se solicită, rezultând, din motivare numai că, pretenţiile au legătură cu acţiunea reclamanţilor.
În ce priveşte obiectul dedus judecăţii, intervenienta pretinde stabilirea unui drept de creanţă şi, corespunzător, a unui drept de retenţie până la achitarea sumei.
Aşa fiind, evident şi în lipsa unor alte precizări formulate procedural, finalitatea cererii formulate astfel, nu poate avea în vedere decât situaţia în care s-ar admite capătul de cerere din acţiunea introductivă privind evacuarea din imobil numai atunci, de principiu, existând raţiunea stabilirii unui drept de retenţie, născându-se şi dreptul la plata contravalorii eventualelor investiţii aduse, în calitate de chiriaş. Or, în speţă cererea de evacuare a fost respinsă.
Din aceste perspective, obligarea pârâţilor în acest sens apare ca lipsită de fundament juridic, în plus specificul acţiunii de faţă vizând nu un raport locativ reglementat de Legea nr. 114/1996 ci, un raport juridic de proprietate, acţiunea fiind formulată pe calea dreptului comun, situaţie în care, cel care beneficiază în adevăr de sporul de valoare adus imobilului în litigiu, este actualul proprietar (reclamanţii) şi nu Consiliul Local.
Aşa fiind, faţă de cele arătate, cum nelegal au fost obligaţi la plată Consiliul Local Galaţi şi Primăria Galaţi, urmează a se admite recursul, a se schimba în parte sentinţa primei instanţe în sensul respingerii cererii de intervenţie în contradictoriu cu Primăria Galaţi şi Consiliul Local Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului Galaţi formulat împotriva deciziei civile nr. 57 din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Modifică în parte Decizia atacată în sensul că admite apelul declarat de acelaşi pârât împotriva sentinţei civile nr. 151 din 13 martie 2002 a Tribunalului Galaţi, pe care o schimbă în parte şi respinge cererea de intervenţie în interes propriu formulată de V.A. în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Galaţi. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi15 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5392/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5387/2002. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
