ICCJ. Decizia nr. 5397/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5397
Dosar nr. 1030/2002
Şedinţa publică din 1 octombrie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 11908 din 29 noiembrie 2000, pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanţii S.I.D. şi C.E.A. au chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SA Eforie Sud, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâta să se constate dreptul de proprietate asupra hotelului A., situat în Eforie Sud, amplasat pe parcela nr. 31 şi 37.
S-a susţinut că reclamanţii sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 300 mp, situat în Eforie Sud, parcela 31 şi a terenului în suprafaţă de 300 mp situat în Eforie Sud, parcela 37, în baza sentinţei civile nr. 5305 din 13 aprilie 1998 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin Decizia civilă nr. 9637/1999 a Tribunalului Constanţa şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 560 din 10 aprilie 2000 a Curţii de Apel Constanţa.
S-a mai susţinut că, pe terenul proprietatea reclamanţilor, s-a aflat o construcţie, respectiv vila M., proprietatea reclamanţilor, construcţie ce a fost demolată şi că în prezent pe acest teren se află hotelul A. aparţinând pârâtei SC C.S. SA, construcţie care, prin accesiune imobiliară este în proprietatea reclamanţilor, urmând ca aceştia să înapoieze constructorului valoarea materialelor şi preţul muncii.
S-a învederat că, întrucât vila proprietatea reclamanţilor a fost demolată şi înlocuită cu o altă construcţie, se solicită a se compensa valoarea acestei construcţii cu valoarea materialelor şi a manoperei pentru hotelul A. cuvenită constructorului.
La dosarul cauzei s-au depus sentinţa civilă nr. 5305/1998 a Judecătoriei Constanţa şi Decizia civilă nr. 965/1999 a Tribunalului Constanţa.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 10 ianuarie 2001, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi în temeiul dispoziţiilor art. 158 C. proc. civ. s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 764/2001.
În cursul soluţionării procesului, reclamanta C.E.A. a decedat, unicul moştenitor al acesteia fiind M.A.B., cu privire la care s-a dispus introducerea în cauză, aspecte probate cu certificatul de deces al reclamantei şi certificatul de moştenitor nr. 8 din 9 martie 2001, emis de Biroul Notarului Public P.M.T.
Prin sentinţa civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii având ca obiect plata de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea imobilului construcţie hotel A. situat în oraşul Eforie, prin compensare cu despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilului cunoscut sub denumirea vila M., demolat şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii S.I.D. şi M.A.B. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, întrucât prin acţiunea formulată se solicită plata despăgubirilor civile reprezentând contravaloarea imobilului construcţie hotel A. situat în oraşul Eforie, prin compensare cu despăgubirile reprezentând contravaloarea imobilului cunoscut sub denumirea vila M. demolat, litigiul nu poate fi soluţionat pe dreptul comun, ci în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei tribunalului, au formulat apel S.I.D. şi M.A.B.
În motivarea apelului, aceştia au susţinut nelegalitatea şi netemeinicia deciziei pronunţate de Tribunalul Constanţa, menţionând pe de o parte faptul că această instanţă nu a ţinut seama de obiectul acţiunii, care era constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei edificate de pârâta SC C.S. SA, iar pe de altă parte faptul că acţiunea nu poate fi rezolvată în baza Legii nr. 10/2001, întrucât pe această cale nu se poate da o rezolvare în condiţiile în care există deja o hotărâre judecătorească de revendicare.
Prin Decizia civilă nr. 8/C din 22 ianuarie 2003, Curtea de Apel Constanţa a admis apelul, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Constanţa şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a se pronunţa pe fondul cererii cu care a fost investită.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că faţă de faptul că prin acţiune s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate asupra hotelului A. situat în Eforie Sud, amplasat pe parcelele nr. 31 şi 37, temeiul juridic reprezentându-l dispoziţiile art. 492 – 494 C. civ., dobândirea dreptului de proprietate prin accesiune, în mod greşit instanţa de fond a respins ca inadmisibilă acţiunea cu motivarea că litigiul nu poate fi soluţionat pe dreptul comun, ci în procedura instituită de Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei civile nr. 8/C din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta SC C.S. SA, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă următoarele:
- SC C.S. SA are calitatea de proprietar asupra hotelului A.;
- hotelul este edificat pe 6 loturi, deci numai o parte a acestuia este situat pe loturile 31 şi 37 şi nu cum pretind reclamanţii;
- instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamanţii au invocat existenţa unui drept de proprietate asupra unui imobil demolat înainte de construcţia hotelului A., în timp ce hotărârea instanţei de apel este nelegală, aceasta cuprinzând aspecte contradictorii în ceea ce priveşte aprecierea obiectului acţiunii;
- în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat pentru motivul de ordine publică invocat şi pus în discuţia părţilor conform dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Acest motiv de ordine publică se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. care statuează că „în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă".
Având în vedere că Tribunalul Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 605 din 3 septembrie 2001, admiţând excepţia inadmisibilităţii acţiunii civile, a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanţii S.I.D. şi M.A.B., instanţa de apel găsind apelul întemeiat, avea obligaţia să evoce ea însăşi fondul conform dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.
Cum în cauză acest lucru nu s-a întâmplat, recursul urmează a se admite, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de apel, în vederea judecării procesului pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC C.S. SA împotriva deciziei civile nr. 8/C din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa.
Casează această decizie şi trimite cauza Curţii de Apel Constanţa pentru judecarea procesului pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5458/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 595/2002. Civil → |
|---|
