CSJ. Decizia nr. 595/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 595
Dosar nr.3440/2002
Şedinţa publică din 18 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii P.D.şi P.M.C.împotriva deciziei nr.290 Adin18 iunie 2002a Curţii de ApelBucureşti – Secţia a III – a Civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenţii-reclamanţi, prima asistată, iar secundul reprezentat de avocat F.V., precum şi intimata-pârâtă S.C."Z." SA prin avocat I.V..
Procedura completă.
Avocat F.V. învederează că a luat cunoştinţă de întâmpinarea intimatei-pârâte şi susţine recursul solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Avocat V.I., referindu-se la întâmpinare şi la actele anexate solicită, în principal, constatarea nulităţii recursului pentru că nu au fost indicate motivele prevăzute la art. 304 C.proc.civ.şi în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, Decizia atacată fiind corectă.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4933 din 28 iunie 2001 reclamanţii P.D.şi P.M.au chemat în judecată pe pârâta S.C."Z" SA Bucureşti solicitând, în principal, să fie obligată pârâta să restituie în natură imobilul situat în Bucureşti, B-dul Bucureştii Noi, nr. 174, sector 1 sau,în subsidiar, să fie obligată pârâta să le plătească despăgubiri.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că deşi pârâta a fost notificată, a refuzat să se conformeze dispoziţiilor art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a III – a civilă prin sentinţa nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a respins acţiunea cu motivarea că reclamanţii nu au făcut dovada titlului de proprietate asupra imobilului în litigiu şi nici a calităţii de succesori ai proprietarilor iniţiali P.M.şi P.C..
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III – a civilă prin Decizia nr. 290 din 18 iunie 2002 a admis apelul declarat de reclamanţii P.D.şi P.M.împotriva sentinţei civile nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a III – a civilă pe care a schimbat-o în sensul că a respins acţiunea ca inadmisibilă cu motivarea că restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 nu se poate face decât cu respectarea procedurii speciale reglementată prin capitolul III al Legii nr. 10/2001.
În termen legal, împotriva deciziei civile nr.290 din 21 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III – a civilă au declarat recurs reclamanţii P.D.şi P.M.C. solicitând casarea în temeiul art.304 pct. 9 C.proc.civ.şi susţinând în esenţă că greşit acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât cererea de chemare în judecată nu reprezintă o revendicare de drept comun întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ.. Au mai precizat recurenţii că, fiindu-le refuzat un răspuns şi neprimind o ofertă din partea unităţii deţinătoare, au investit tribunalul cu soluţionarea plângerii în condiţiile Legii nr.10/2001.
Curtea urmează să admită recursul ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin art. 1 alin. 1 Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 se prevede că imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite se restituie, de regulă, în natură. Prin aliniatul 2 al aceluiaşi articol se dispune că, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Persoanele fizice îndreptăţite la măsuri reparatorii au obligaţia de a notifica, potrivit art. 21 din Legea nr.10/2001, să notifice persoana fizică deţinătoare. Reclamanţii P.D.şi P.M.au notificat S.C."Z." SA Bucureşti solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Bucureştii Noi, nr. 174, sector 1.
Unitatea deţinătoare este obligată, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr.10/2001, să se pronunţe prin decizie/dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii.
În speţă tribunalul a fost investit de către reclamanţi să soluţioneze cererea lor având ca obiect obligarea societăţii pârâte să se pronunţe prin decizie/dispoziţie motivată asupra cererii lor de restituire în natură a imobilului, cerere admisibilă.
Tribunalul nu s-a pronunţat asupra obiectului cererii prin care instanţa a fost investită iar curtea de apel a considerat eronat că obiectul litigiului îl constituie o acţiune în revendicare de drept comun, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ..
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va admite recursul, va casa Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi va trimite cauza spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.D.şi P.M.C. împotriva deciziei nr.290 A din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III – a Civilă.
Casează sus menţionata decizie şi sentinţa nr. 66 din 21 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III –a Civilă.
Trimite cauza pentru rejudecare aceluiaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi18 februarie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5397/2002. Civil. Actiune în constatare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 594/2002. Civil → |
|---|
