ICCJ. Decizia nr. 5797/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5797
Dosar nr. 5564/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată, L.A.M. şi ulterior şi S.F.A. şi T.D.A. au chemat în judecată deţinătoarea SC O. SA pentru a fi obligată să le restituie imobilul situat în oraşul Olăneşti judeţul Vâlcea, respectiv suprafaţa de 615,9 mp teren liber compus din două parcele de câte 393,09 mp şi respectiv 222,82 mp, expropriată prin Decretul nr. 344 din 13 iulie 1957 cu vecinătăţile specificate în cererea de chemare în judecată.
Reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi au menţionat că erau descendenţii autoarei T.T. care anterior exproprierii a deţinut în proprietate terenul în litigiu în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2611 din 6 noiembrie 1937 de Tribunalul Romanaţi şi transcris în registrul de foi dotale al aceluiaşi tribunal sub nr. 55 din 6 noiembrie 1937.
Au mai precizat că toate construcţiile edificate pe teren au fost demolate, iar din suprafaţa de 617 mp supusă exproprierii numai 200 mp au fost valorificaţi pentru utilitate publică prin construirea unei cantine în partea estică a terenului.
Prin Decizia nr. 7 din 8 iunie 2001, unitatea deţinătoare SC O. SA a respins cererea de restituire în natură a terenului de 617,50 mp situat în Băile Olăneşti, judeţul Vâlcea formulată de L.A.M. cu motivarea că terenul în litigiu a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului şi este evidenţiat în patrimoniul unităţii, societate privatizată cu respectarea dispoziţiilor legale.
Pe cale de consecinţă reclamanta a fost îndrumată să se adreseze cu notificare Autorităţii de privatizare, sucursala regională sud Craiova pentru a obţine măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Or, reclamanţii au apreciat că preluarea imobilului în discuţie de către stat s-a făcut în mod abuziv printr-un act normativ nepublicat şi fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării şi prin urmare, în speţă nu erau aplicabile prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Au mai învederat şi că, scopul exproprierii nu a fost realizat astfel că terenul putea fi restituit.
Din această perspectivă, actul juridic al privatizării de care se prevala unitatea deţinătoare a imobilului era lovit de nulitate absolută conform art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi nu le putea fi opozabil solicitând a fi desfiinţat.
Reclamanţii au invocat în fundamentarea acţiunii dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2, art. 21, art. 22, art. 31 şi art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Prin întâmpinare SC O. SA a precizat că terenul în dispută era aferent unei construcţii care se află în proprietatea pârâtei dobândită prin Ordinul Ministerului Turismului nr. 154/1990 şi prin contractul de vânzare-cumpărare nr. A.G. 33 din 29 noiembrie 2000 încheiat cu APAPS cu ocazia privatizării societăţii.
În acest sens a nominalizat construcţia intitulată "Pensiunea nr. 27+ seră" amplasată pe o suprafaţă reală de 1417,64 mp teren ce includea şi terenul solicitat de reclamanţi. A mai precizat că dreptul de proprietate asupra imobilului în discuţie a fost constituit în favoarea statului printr-un titlu valabil respectiv Decretul nr. 344/1957, transcris în registrul de transcripţiuni al Tribunalului Vâlcea sub nr. 879/1957, transcriere ce-i conferea caracterul de publicitate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 10/2001.
A conchis pârâta că are calitatea de subdobânditor de bună credinţă conform art. 27 alin. (1) coroborat cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi că întrucât terenul nu era liber, reclamanţii erau îndreptăţiţi exclusiv la măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 11 alin. (4) şi (7) şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, a depus Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria MO 8 nr. 1060 din 18 decembrie 2001 emis de Ministerul Turismului pentru suprafaţa de teren de 1417,64 mp, pe care se află amplasată "Pensiunea 2 + seră" din Băile Olăneşti.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 398 din 21 iunie 2002 a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să restituie reclamanţilor în natură suprafaţa de 393,09 mp teren situat în localitatea Olăneşti cu vecinătăţile precizate în dispozitiv.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză şi a completărilor făcute urmare obiecţiunilor formulate de pârâtă, din suprafaţa de teren pretinsă de reclamanţi era liberă cea de 393,09 mp care nici nu era cuprinsă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei, diferenţa de 222 mp făcând parte din respectivul certificat şi era ocupat de o seră.
Prin urmare, instanţa a conchis că reclamanţilor urma să li se restituie în natură cei 393,09 mp teren, iar pentru diferenţa de 222 mp teren ce apărea evidenţiată în patrimoniul pârâtei şi inclusă în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, erau aplicabile dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 nefiind posibilă restituirea în natură.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 58/A din 3 octombrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţii L.A.M., S.F.A. şi N.D.T. împotriva sentinţei civile nr. 398 din 21 iunie 2002 a Tribunalului Vâlcea, secţia civilă, cu motivarea că terenul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, Decretul nr. 344/1957, iar la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, suprafaţa de 222 mp teren avea natura juridică a unui teren preluat de stat cu titlu valabil şi transmis în proprietatea unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, astfel că în speţă erau aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Din această perspectivă, cererea reclamanţilor prin care solicitau constatarea nulităţii absolute a actului de privatizare a pârâtei pentru motivele derivând din nelegalitatea exproprierii şi din faptul că pârâta a declanşat ulterior notificării sale procedura obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, nu putea fi primită.
În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanţii invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că exproprierea terenului în dispută s-a făcut în mod abuziv întrucât nu s-a probat cauza de utilitate publică care ar fi putut determina conform art. 481 C. civ. exproprierea respectivului teren şi prin urmare, în cauză nu erau incidente prevederile art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, au învederat că pârâta a declanşat procedura pentru obţinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului potrivit HG nr. 834/1991 după ce fusese notificată cu privire la restituirea terenului în temeiul Legii nr. 10/2001.
Mai mult, certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în dispută, a cărui nulitate absolută au solicitat a fi constatată pentru cauză ilicită, a fost obţinut la 18 decembrie 2001 în timpul litigiului, ceea ce dovedea reaua credinţă a pârâtei şi prin urmare pune sub dubiu legalitatea procesului de privatizare. Din această perspectivă s-a apreciat că în mod greşit instanţa de apel a considerat că determinant ar fi momentul în care terenul în litigiu ar fi intrat în patrimoniul pârâtei şi nu cel al atestării dreptului de proprietate, întrucât s-a făcut o confuzie între dreptul de administrare pe care pârâta îl avea la data notificării şi a promovării acţiunii şi dreptul de proprietate dobândit în timpul derulării litigiului la instanţa de fond. Astfel fiind s-a solicitat modificarea hotărârilor pronunţate în cauză şi admiterea integrală a acţiunii.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Aşa cum deja s-a relevat, prin acţiune, a fost invocată şi nulitatea absolută a actului de privatizare a pârâtei în temeiul art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, solicitându-se desfiinţarea acestuia. S-a învederat atât nelegalitatea titlului statului asupra imobilului în discuţie cât şi faptul că pârâta declanşând ulterior notificării adresate de reclamanta L.A.M., procedura obţinerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate pe care de altfel, l-a şi obţinut în timpul derulării litigiului la judecătorie, 18 decembrie 2001, nu mai putea invoca buna credinţă menţionată de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Instanţa de fond nu a analizat acest capăt de cerere, iar în apel s-a reţinut că procesul de privatizare a pârâtei a avut loc în anul 1990 astfel că în patrimoniul acesteia a intrat şi suprafaţa de 222 mp din terenul expropriat de la autoarea reclamanţilor.
Totodată s-a apreciat că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu putea fi primită pentru că terenul în discuţie a fost preluat de stat cu titlu, expropriere, iar determinant era momentul în care terenul a intrat în patrimoniul pârâtei şi nu cel al atestării dreptului de proprietate prin procedura reglementată de HG nr. 834/1991.
Dezvoltând această teză, instanţa de apel a conchis că terenul de 222 mp avea natura juridică a unui teren preluat de stat cu titlu valabil şi transmis în proprietatea unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Or, din dosar rezultă că instanţele nu au examinat prin probe dacă preluarea terenului în discuţie în baza Decretului nr. 344/1957 s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data exproprierii între care figurează şi art. 481 C. civ.
Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 1758 din 5 martie 2001 a Judecătoriei Rm. Vâlcea devenită irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, că SC O. SA are un drept de administrare asupra suprafeţei de 41.121,83 mp teren aferentă imobilelor societăţii situate în Olăneşti conform documentaţiei tehnice parte componentă a hotărârii (dos. nr. 4543/2001). În menţionata documentaţie figurează şi Pensiunea nr. 2 + seră amplasată pe suprafaţa de 1417,64 mp teren în discuţie.
Din cele expuse rezultă că la data promovării acţiunii 7 septembrie 2001 pârâta avea doar un drept de administrare asupra terenului menţionat şi prin urmare greşit instanţa de apel a reţinut că pârâta l-ar fi dobândit în proprietate încă din anul 1990.
În adevăr, potrivit Ordinului nr. 154 din 26 aprilie 1991 emis de Ministerul Comerţului şi Turismului pârâta deţinea în proprietate doar construcţiile cuprinse în lista anexă la ordin între care figura şi Pensiunea nr. 2 (dos. nr. 4543/2001).
Din această perspectivă, este reală susţinerea reclamanţilor potrivit căreia pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra menţionatului teren, abia posterior notificării ce i-a fost adresată, respectiv în timpul soluţionării litigiului la instanţa de fond (certificat seria MO 8 nr. 1060 din 18 decembrie 2001 dos nr. 4543/2001).
Astfel fiind, instanţele aveau obligaţia de a analiza atât dacă imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu titlu valabil, în sensul că au fost respectate legile în vigoare la data preluării, ori dimpotrivă, preluarea s-a făcut fără titlu valabil. După clarificarea acestui aspect se impunea examinarea şi celui de al doilea capăt de cerere al acţiunii şi anume incidenţa dispoziţiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 capăt de cerere care nu a fost soluţionat de instanţa de fond iar în apel a fost expediat cu menţiunea că nu putea fi primit fără însă a se şi argumenta cu probe o astfel de poziţie.
Cu ocazia rejudecării apelului urmează a se examina şi poziţia procesuală a comoştenitorilor S.F.A. şi N.T.D. avându-se în vedere precizările făcute de reclamanta L.A.M. prin memoriul de la f. 67 la instanţa de fond (dos. nr. 4543/2001) cât şi faptul că aceştia nu figurează ca semnatari ai notificării nr. 1073/2001 (dos nr. 4543/2001).
Faţă de cele ce preced recursul urmează a fi admis, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza aceleiaşi instanţe de apel pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
admite recursul declarat de reclamanţii L.A.M., S.F.A. şi N.D.T. împotriva deciziei nr. 58 A din 3 octombrie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 621/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 620/2002. Civil → |
|---|
