CSJ. Decizia nr. 620/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.620Dosar nr.2214/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
La data de 7 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul local Oradea – Administraţia Patrimoniului Imobiliar împotriva deciziei civile nr.14 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 7 februarie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar pronunţarea s-a amânat la 18 februarie 2003.
CURTEA ,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin acţiunea înregistrată la 25 august 1997 la Judecătoria Oradea, reclamanţii Ş.T., Ş.P.şi O.E.au chemat în judecată pârâţii Consiliul Local Oradea şi R.A.G.C.L. Oradea, devenită A.P.I. (Administrraţia Patrimoniului Imobiliar) Oradea, solicitând ca prin sentinţă să se constate că imobilul – casă cu 3 apartamente şi grădină din Oradea, str.Nicolae Jiga (fostă Castanilor) nr.41, a trecut în proprietatea statului fără titlu, prin aplicarea abuzivă a prevederilor Decretului nr.92/1950. S-a cerut în consecinţă să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, prin radierea dreptului Statului român.
În motivarea acţiunii s-a arătat că imobilul a fost proprietatea numitului C.R.de profesie notar până în anul 1948, apoi pensionar, şi al soţiei sale, C.E., n.J. casnică.
Unica fiică a acestora, C.E. L., a locuit în apartamentul nr.3 al imobilului până la decesul său, survenit la 21.10.1993, iar la 27 ianuarie 1993 ea l-a instituit legatar universal pe numitul Ş.M., proprietarul apartamentului nr.2, cumpărat de la Statul român în anul 1975. C.E. L. începuse demersurile vizând retrocedarea imobilului şi îi dăduse lui Ş.M. o procură generală în acest sens. Cum Ş.M. a decedat la rândul său la 17 mai 1997, reclamantele, care sunt soţie supravieţuitoare (Ş.T.) şi respectiv fiice ale defunctului, au formulat acţiunea de faţă.
După două cicluri procesuale în care s-a dezbătut îndeosebi problema competenţei materiale de soluţionare a cauzei, Tribunalul Bihor, prin sentinţa civilă nr.450/12.11.2001, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată, constatând că imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, prin aplicarea abuzivă aDecretului nr.92/1950. S-a dispus radierea dreptului de proprietate al Statului român şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.
Instanţa a reţinut că au fost încălcate prevederile art.II din Decretul nr.92/1950, proprietarul imobilului fiind notar pensionar şi deci exceptat de la aplicarea măsurii naţionalizării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Consiliul Local Oradea – Administraţia Patrimoniului Imobiliar, susţinând că după apariţia Legii nr.10/2001 reclamantele trebuiau să solicite suspendarea judecăţii sau să renunţe la acţiune şi să uzeze de calea administrativă pentru a redobândi imobilul.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr.14/1.04.2002 a respins apelul ca nefondat, reţinând că prevederile art.47 din Legea nr.10/2001 lasă la latitudinea persoanei îndreptăţite posibilitatea de a-şi continua acţiunea deja introdusă sau de aopta pentru aplicarea acestei legi, renunţând la judecată sau solicitând suspendarea ei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local Oradea – Administraţia Patrimoniului Imobiliar, reiterând motivele de recurs şi susţinând în esenţă că în raport de prevederile Legii nr.10/2001, acţiunea reclamantelor trebuia respinsă.
Recursul este nefondat.
Aşa cum în mod corect au stabilit ambele instanţe, reclamantele au formulat acţiunea potrivit prevederilor dreptului comun, cu trei ani şi jumătate înainte deadoptarea Legii nr.10/2001. Pe de altă parte, art.47 din actul normativ menţionat stabileşte fără echivoc dreptul de opţiune al persoanei îndreptăţite între a continua acţiunea începută, a renunţa la judecată ori a cere suspendarea cauzei pentru a uza de calea administrativă.
Cum hotărârile pronunţate în cauză sunt deci legale şi temeinice, recursul va fi respins ca nefondat.
Conformart.274 C.proc.civ., recurentul pârât va fi obligat la cheltuieli de judecată către intimatele reclamante, conform dovezilor administrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul local Oradea – Administraţia Patrimoniului Imobiliar împotriva deciziei nr.14 din 1 aprilie 2002 a Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă.
Obligă pe recurent la plata sumei de 4.180.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantele Ş.T., Ş.P.şi O.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5797/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5727/2002. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
