CSJ. Decizia nr. 588/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia NR.588
Dosar nr. 272/2002
Şedinţa publică din 18
februarie
2003
S-aprocedatlaexaminarearecursului declarat de reclamantulV.R.impotriva decizieicivile nr. 193 pronuntate la 31 octombrie 2001 de Sectia civilaaCurtii de ApelCluj.
La apelul nominals-au prezentat recurentul-reclamant asistat de doamna avocat D.M., intimatii - parati STATUL ROMAN prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE reprezentat de doamna consilier juridic E.B.,BANCANATIONALA A ROMANIEI reprezentata de doamana consilier juridic N.C.precum si MINISTERUL DE INTERNE reprezentatde doamana consilier juridic R.A..
Pentru intimatul-parat Ministerul Publica raspuns domnul procuror V.O.din cadrul Parchetului General de pe langaCurtea Suprema de Justitie.
Procedura legalindeplinita.
S-a facutreferatul cauzei de catre magistratul asistentdupa care, neexistand chestiunide natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asuprarecursului in anulare,Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilor.
Aparatoarea reclamantului a expusmotivele de recurssustinand ca,in conditiile in care hotararile date de instantele penale au caracter definitiv si irevocabil,calea procedurala aflata la dispozitia partii este actiunea civila.
A mai aratat cain speta suntaplicabile prevederile art. 304 punctele 7 si 10din C.proc.civ.solicitand in consecinta admiterea recursului, casarea hotararilor recuratesi admitereaactiunii astfel cum a fost precizata.Reprezentanta intimatului MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE a sustinut ca aceata institutie nu are calitate procesuala pasiva nici in nume propriu si nici ca reprezentanta a STATULUI ROMAN.
Reprezentantaintimatei BANCANATIONALA A ROMANIEI arelevat ca bijuteriilecare fac obiectul actiunii au iesit din proprietatea reclamantului cu respectarea stricta a regimului juridicaplicabilin materie la data la careacestea au fost confiscate, astfel incat recursul este nefondat.
Reprezentanta MINISTERUL DE INTERNEaprezentat pe larg argumenteleexpuseinintampinareaformulata in cauza de catre acest intimatsustinand ca hotararile pronuntate in prima instanta si in apel sunt temeinice si legale astfel incat recursulse impune a fi respins.
Reprezentantul Ministerului Public apus de asemenea concluzii in sensul respingerii recursului.
Presedintelea declarat inchisedezbaterile privindrecursul formulatin cauzasi asupra caruiaCurtea a ramasin pronuntare.
CURTEA.
deliberand asuprarecursului declaratde reclamantulV.R.impotriva decizieicivile nr. 193 pronuntate la 31 octombrie 2001 de Sectia civilaaCurtii de ApelCluj , constata urmatoarele.
Prin actiunea formulata la 26 iunie 2000 si care af ost inregistrata pe rolulJudecatoriei Cluj-Napocacu numarul de dosar 7491/2000reclamantul V.R.a chemat in judecata"STATUL ROMAN prin BANCA NATIONALA A ROMANIEI" solicitand ca prin hotararea ce urma a se pronunta sase dispuna restituirea cantitatii de 8376,54 grame aur despre care a afirmat ca i-a fost confiscata abuziv.
La 19 septembrie 2000 acelasi reclamantaformulat o petitie intitulata "extindere de actiune civila" prin care - pe langaparata initiala BNR - a chemat in judecata "STATUL ROMAN prin MINISTERULFINANTELOR","MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL JUDETEAN CLUJ" si"MINISTERUL DE INTERNE - INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUD. CLUJ" solicitand ca toti acesti parati sa fie obligati in solidar la restituirea cantitatii de bijuterii de aurmentionate in actiunea introductiva.
De asemenea in dosarulJudecatoriei Cluj Napoca a fost depusa - la o data ce nu poate fi determinata-o alta "precizare de actiune" prin carereclamantul formula o cerere de obligare a paratilor la plata a 100 000 000 lei "reprezentand daune morale" precum si la plata solidara a contravaloriibijuteriilorcerute prin actiunea initiala, specificandu-se ca aceasta din urma obligatie putea opera numai "in subsidiar", adica numai in masura nerestituirii bijuteriilor in natura.
La termenul de la 10 octombrie 2000instanta astfel sesizataa pus in discutie chestiunea competenteimateriale de solutionare a litigiuluiin raport cu valoarea de 17 miliarde de lei a obiectului actiunii.
Ca urmare prin sentinta civila nr. 7491 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca la 10 octombrie 2000 competenta de solutionare a actiuniia fost declinata la Tribunalul Cluj unde cauza afost reinregistrata cu numarul de dosar8516/2000.
Ulteriorreclamantul V.R.aformulat un "memoriu de dezvoltare a starii de drept a actiunii" depus la dosarul cauzei la 19 decembrie 2000 si respectiv onoua "precizare de actiune"prin care, la 25 aprilie 2001, a restrans la 6 853,1 grame cantitatea de bijuterii de aur pretinsa a fi restituita in natura, aratand ca pentru diferenta de1154,26 grame solicita numai contravaloareaintrucat probele administrate atestau caaceste din urma bijuterii fusesera topite.
Prinsentintanr.256pronuntata la7 iunie 2001 Tribunalul Cluj - Sectia civila a respins ca nefondata"actiunea civila precizata si extinsaa reclamantului V.R.".
In considerentele sentintei astfel pronuntate s-a subliniatpe de-o parteexistenta in principiu adreptului reclamantului de a urma calea unei actiuni civileprin care sapoatarevendicabunuri luate din proprietatea sa in mod abuziv, in cadrul unei proceduri penale.
In acelasi timp s-aretinut cabunurilerevendicatede reclamant auintrat in proprietatea Statului Romanprin aplicareacorecta adispozitiilor legale aflate in vigoare in Romania pana in anul 1989 subliniindu-se lipsa de similitudine dintresituatiile de fapt si dedreptevocatedereclamant in sutinerea actiunii sale sicele care au stat la orginea pronuntarii de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO)aHotararii date la 22 mai 1998 (Cazul V. impotriva Romaniei).
Apelul facut ulterior de reclamantimpotriva acestei sentinte a fostrespins ca nefondat prin Decizia nr.193 pronuntata deCurtea de ApelCluj - Sectia civila in dosarul nr.5129/2001.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinutla randul sau caspeta dedusa judecatiinu este similaraHotararii pronuntae de CEDO in "CazulV.impotriva Romaniei" in primul rand pe considerentul cabijuteriile de aur revendicatede V.R.au intratin proprietatea Statului RomaN cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile in materie.
S-a evidentiat de asemenea ca probele administrate in cauza atesta ca o mare parte a bijuteriilor revendicateau fostcumparatede reclamantcu scopul de a fi revandute, activitatecare, potrivit legilor romane aflate in vigoare pana in anul1989, avea caracter infractional atragand implicitmasura confiscariirespectivelor obiecte confectionate din aur.
La 28 noiembrie 2001 reclamantul V.R. a declaratrecurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei cvile a Curtii Supreme de Justitie cu numarulde dosar 272/2002.
In motivarearecursului au fostinvocate pe de-o partedispozitiile art. 304 punctul 10 din C.proc.civ.sustinandu-se ca instantele au omis sa se pronunte "cu privire la un mijloc de proba esential, care ar fi fost de naturasa duca la o alta solutie".
In dezvoltarea acestei critici s-a afirmat ca V.R.a fost impiedicat sa dovedeascatemeinicia sustinerilor sal.
"respectiv FALSITATEA actelor de urmarire penala si VICIEREA CONSIMTAMANTULUI [reclamantului] …si almartorilorsemnatari ai actelor".
O alta critica a fost formulata derecurentul-reclamant in temeiul art. 304 punctul 7din C.proc.civ. pe considerentul ca hotararile pronuntate in cauza nu precizeaza temeiului legal al respingerii probei cu martori.
In acest context s-aafirmatca, prin audierea de martori, probele cu inscrisuri deja existente in dosar puteau fi completate,astfel incat sa se demonstreze natura frauduloasa a activitatilor desfasuratede catre structurile de statcu atributii in materie, activitaticonstandin confiscarea abuziva a bijuteriilor reclamate printr-o aplicare abuziva a legiloraflate in vigoare anterior anului 1990.
In ceea ce ii privestetoti intimatii parati a solicitat respingerea recursului,in acest sens fiind formulata si o intampinare de catre MINISTERUL DE INTERNE.
Recursul estenefondat.
In acest sens Curtea are in vedere in primul rand caracterul vadit contradictoriu al sustinerilor recurentului-reclamant care invoca in acelasi timppresupusa omisiune a instantelor de a se pronunta cu privire la cererea sa de audiere a unor martori, darsi lipsa de temei legalamasuriirespingerii aceleiasi probe.
In realitate atatSectia civila a TribunaluluiCluj prin incheiereadatala15 februarie 2001 in dosarul de fond (fila 55) cat si Sectia civila aCurtii de ApelCluj inainteadezbaterilor asupra apeluluide la31 octombrie 2001 (fila 37)s-au pronuntat expres in sensul respingeriicererii reclamantului de audiere a unor martori.
Prin urmare in cauza nu isi gasesc incidentaprevederile art. 304 punctul 10din C.proc.civ., dispozitii care puteau deveni aplicabile numai in ipotezain care instanta ar fi omis sa se pronunte in legatura cu proba astfel solicitata.
In alta ordine de ideiCurtea retine ca proba cu martoria fost respinsa de catre instanta de apel ca"neconcludenta", calificare care relua,intr-o alta terminologie,aprecierea primei instante potrivitcareiaeventualeledeclaratii ale unor martori sunt"inutile cauzei".
Este de asemenea de observat ca sub aspect proceduralacesteaprecieri isi gasesc un deplin suport inart. 167 alin. 1din C.proc.civ.care confera instantelorprerogativa de a admite numai acele probe care "pot sa duca ladezlegasreapricinii", raspunzand totodatade o maniera rezonabilacerintelor art. 268 alin. 4 din acelasi codpotrivit carora "orice dispozitie luata de instanta prin incheiere va fi motivata".
Aprecierile mai sus mentionate sunt insa justificate si in raport cuansamblul probelor administrate in cauza.
Cu titlu de exemplusunt de mentionatin acest sensinscrisurile oficialedepuse indosarul primei instante (filele 72, 73 si74)care atestaca mai mult de jumatate din cantitatea de aur revendicatade reclamant se prezenta sub forma unor verighete (681 de bucati) si a unor lantisoare (143 de bucati), adicaa unor bijuterii mai degrabacomune care corespundeau cerintelorobisnuite alepotentialilor cumparatori,prezentand in acelasi timp avantajul de a putea fi manipulate si comercializate cu relativa usurinta, cu eludarea conditiilorrestrictive impuse in acel momentdelegea romana.
Este de observat carecurentul reclamant nu a contestat veridicitatea acestor inscrisuri careatesta de asemenea ca printre bijuteriile ca i-au fost confiscate nu se numarau nicimonede de aur si nici cercei orisalbe confectionate din astfel de monede, adicaobiectede podoabaspecificeetnieirrome.
In acest context - si in raport si de celelalte probe administrate in cauza -isi gasesc deci o deplina justificare aprecierile instantei de apel conform caror.
"auruldetinut de reclamantnu serveapozitiei ierahice a acestuia in cadrul etniei tiganilor"si ca, pe de alta parte "cumpararea in scopul revanzarii de bijuterii de aura fost indeletnicireareclamantului".
Curtea retine de asemenea cain motivareahotararilor pronuntate in cauzaau fostevocatepe largjurisprudentaCEDO, cea a Curtii Constitutionale a Romanieisi respectivpracticainstantelorromane, dar si dispozitiile legale careoperau in perioada in care o parte din aurul revendicat dereclamanta fost supus confiscarii.
In mod specialinstantele s-au referit la prevederileart. 118 lit. b din C.pen.roman si la art. 43 alin. 2 si 3 din Decretul 210 / 1960in raport cu care s-a aplicat masura confiscariicare in esenta a constat intransferareadreptului de proprietate asupra unei parti din obiectele de aur revendicate de lareclamant la Statul Roman.
De asemenea in considerenteleacelorasi hotarari au fost mentionateexpres dispozitiile art. 57 din Decretul 244/1978si cele aleDecretului 111/1951 in raport cu careStatul Romanadobandit in anul 1988 dreptul de proprietate asupra unorobiecte din aur abandonate in locuinta reclamantuluide catre un cetatean iugoslav (499,40 g)sirespectivasupra altora care au fost gasite de V.R.intr-un vagon de tren (574,27 g).
O prima observatie care se impune in legatura cu eficienta juridica dataacestor texte de lege este aceea ca efectul translativ de proprietate avut in vedere de catre instante a operatanteriorrecunoasterii de catre Romania a jurisdictiei CEDO.
In acelasi timpevocarea expresaa respectivelorprevederi legale,insotita fiind si de oanaliza detaliata aprobelor,infirmaasertiunea conform careia hotararile pronuntate in cauzaarintra sub incidenta art. 304 punctul 7din C.proc.civ..
Cu atat mai putin o astfel de critica ar putea fi primitain conditiile in carerecurentulreposeaza nu atat lipsa de motivare adeciziei atacate catpretinsa omisiune a instantei de amotiva in cuprinsul deciziei masura respingerii probei cu martori, masura care a fostluata insa inaintea dezbateri apelului.
Asa fiind urmeaza a se conchide cain cauza nu isi gasesc aplicareadispozitiile punctului 7 ca de altfel nici alte prevederiale art. 304din C.proc.civ..
In consecinta Curtea va face aplicarea art. 312 alin. 1din C.proc.civ.in sensul respingerii recursului..
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondatrecursuldeclaratde reclamantulV.R.impotriva decizieicivile nr. 193 pronuntate la 31 octombrie 2001 de Sectia civilaaCurtii de ApelCluj.
Irevocabila.
Pronunţatăîn şedinţă publică, astăzi
18februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 589/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 587/2002. Civil → |
|---|
