ICCJ. Decizia nr. 5893/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5893
Dosar nr. 3429/2002
Şedinţa publică din 27 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 februarie 2001, reclamantul G.G. a chemat în judecată pârâţii Primăria Municipiului Bucureşti şi RA L. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâţii să fie obligaţi să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesiune imobilul situat în Bucureşti, care constă în teren de 780 mp şi construcţia aflată pe teren, compusă din 4 camere cu dependinţe, hol, cameră de baie şi 5 încăperi de serviciu.
În motivarea acţiunii, fondată pe art. 480, art. 481 C. civ., reclamantul a arătat că imobilul a aparţinut bunicii sale E.I.G., dobândit prin cumpărare şi apoi a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, deşi autoarea reclamantului era exceptată de la efectele naţionalizării conform art. II din decret.
Prin sentinţa civilă nr. 5882 din 24 mai 2001, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, faţă de valoarea de 8.544.646.000 lei a imobilului, stabilită prin expertiză.
La termenul de judecată din 15 octombrie 2001, reclamantul şi-a completat acţiunea cerând instanţei constatarea nulităţii absolute a deciziei de trecere a imobilului în proprietatea statului, să se compare titlurile de proprietate şi să se constate că reclamantul are titlu preferabil.
Pârâta SC L. SA a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare introdusă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Analizând excepţia invocată, instanţa a reţinut temeinicia ei. La data înregistrării acţiunii pe rolul instanţei, intrase în vigoare Legea nr. 10/2001, care este o lege cu caracter special şi a fost adoptată în scopul reglementării tuturor situaţiilor în care statul a preluat prin diferite modalităţi imobilele proprietate particulară, dispoziţiile legii speciale şi derogatorii aplicându-se acestor imobile indiferent de categorie, cu excluderea posibilităţii folosirii procedurii de drept comun fondată de prevederile art. 480 C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1621 din 29 octombrie 2001, a respins ca inadmisibilă acţiunea introdusă de reclamant.
Apelul declarat de reclamantul G.G. a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 245 A pronunţată la 23 mai 2002 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs reclamantul, susţinând că instanţele au încălcat prevederile art. 480, art. 481 C. civ., precum şi art. 16 şi art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, iar acestea din urmă nu interzic formularea unor acţiuni în revendicare.
Recurentul consideră că există motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 10 C. proc. civ., în sensul că instanţele nu s-au pronunţat asupra capătului de cerere privind constatarea nulităţii absolute a actului de trecere în proprietatea statului a imobilului şi nici asupra cererii privind compararea titlurilor de proprietate şi au omis să se pronunţe asupra mijloacelor de apărare care erau esenţiale pentru dezlegarea pricinii.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul s-a adresat instanţei la data de 20 februarie 2001 cu solicitarea de a se dispune retrocedarea imobilului, teren cu construcţii, completând acţiunea cu cererea privind constatarea nulităţii absolute a actului de preluare şi a se compara titlurile, acordând preferinţă celui invocat de reclamant.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, act normativ care a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, imobilele preluate abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice persoană juridică în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989, se restituie de regulă în natură, în condiţiile acestei legi.
Legea conţine norme speciale de drept substanţial, cu o procedură administrativă, obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, pe care reclamantul nu a îndeplinit-o.
Soluţia este consacrată şi prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, cum susţine în cauză şi recurentul, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicare dispoziţiile dreptului comun referitoare la imobilele care formează obiectul acestei legi. Soluţia pronunţată în apel este în concordanţă cu dispoziţiile legale evocate, ea nu încalcă textele de lege menţionate în cererea de recurs, iar instanţa respingând în întregime acţiunea ca inadmisibilă a respins implicit toate capetele de cerere şi era inutil să examineze distinct fiecare cerere cât şi mijloacele de apărare, toate având aceeaşi finalitate, restituirea imobilului, aşadar sunt neîntemeiate şi motivele de recurs fondate pe art. 304 pct. 6 şi 10 C. proc. civ.
Pentru aceste motive, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei 245 din 23 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 546/2002. Civil. Anulare titlu proprietate.... → |
|---|
