CSJ. Decizia nr. 590/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.590DOSAR NR.1816/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 200.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanţii M.S.C.şi S.N.B.C.. împotriva Încheierii din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, în dosarul nr.4021/2000.
La apelul nominal s-au prezentat intimaţii-pârâţi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P.Constanţa reprezentat de consilier juridic E. B., precum şi S.C."P" Com SRL Constanţa prin avocat R.V.. Au lipsit: recurenţii-reclamanţi, precum şi intimaţii-pârâţi Municipiul Constanţa prin primar, Consiliul local Constanţa şi F.A..
Procedura completă.
Consilier juridic E.B.solicită respingerea recursului având în vedere că recurenţii nu au făcut dovada soluţionării cererii pe cale administrativă.
Avocat R.V. solicită de asemenea respingerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii în acelaşi sens.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanţa sub nr.4252 din 4 septembrie 1998, reclamanţii A.B.-B.C.A., M.S.C.şi I.S.au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Constanţa, Consiliul local Constanţa, Statul Român prin Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P.Constanţa şi R.A.E.D.P.P.Constanţa, solicitând instanţei să-i oblige pe aceştia să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Constanţa, B-dul Tomis nr.74 compus din teren şi construcţie cu 3 nivele.
Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.127 din 1 martie 2000 Tribunalul Constanţa, Secţia civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor invocată din oficiu de instanţă şi a respins acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate, cu motivarea că titularii cererii de chemare în judecată nu justifică îndreptăţirea acestora de a promova acţiunea în revendicare.
Reclamanţii au formulat apel împotriva sentinţei menţionate.
În cursul judecăţii apelului, la cererea apelanţilor-reclamanţi, prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa , Secţia civilă în dosarul nr.4021/2000, s-a suspendat judecarea cauzei în temeiul art.47 pct.1 din Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Ulterior, la 13 februarie 2002, M.S.C.şi S.N.B.C.., în calitate de moştenitori ai reclamanţilor decedaţi A.B.şi I.S., au solicitat repunerea pe rol a cauzei şi continuarea procesului potrivit dreptului comun.
Curtea de Apel Constanţa, prin Încheierea din 11 martie 2002, a respins ca nefondată cererea de repunere pe rol, formulată de apelanţii-reclamanţi, reţinând că aceştia nu au produs dovezi din care să rezulte soluţionarea cererii de restituire a imobilului pe cale administrativă, după cum prevede Legea nr.10/2001.
Apelanţii-reclamanţi au declarat recurs împotriva menţionatei încheieri, susţinând că: instanţa a încălcat principiul disponibilităţii părţilor în proces; acţiunea în revendicare fiind formulată din 1998, iar cererea de restituire a imobilului pe cale administrativă conform Legii nr.10/2001, fiind făcută doar ca o măsură de protecţie, cererea de repunere pe rol primează faţă de aceasta din urmă, pe care o exclude; art.47 (1) din Legea 10/2001neprevăzând vreo sancţiune, poate opta pentru calea de drept comun de soluţionare a cererii de revendicare.
Recursul este nefondat.
Aşa după cum rezultă din lucrările aflate la dosar, la şedinţa din data de 20 februarie 2001, apelanţii au solicitat suspendarea judecăţii în temeiul art.47 din Legea nr.10/2001.
Potrivit alin.(1) din textul de lege menţionat, prevederile legii sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
Cum, în speţă, persoana îndreptăţită a ales calea Legii 10/2001 cerând suspendarea cauzei, instanţa, respectând principiul disponibilităţii părţilor care guvernează procesul civil, a procedat la suspendare prin încheierea din 20 februarie 2001.
Cererea apelanţilor-reclamanţi de a se repune cauza pe rol şi a se continua judecata procesului pe calea dreptului comun, neînsoţită de dovezi din care să rezulte soluţionarea cererii formulate pe cale administrativă conform prevederilor Legii 10/2001, a fost corect respinsă de instanţă.
Persoana îndreptăţită alegând calea Legii 10/2001 şi solicitând suspendarea cauzei, reluarea judecăţii se poate cere doar pebaza dovezii de soluţionare a cererii derestituire pe cale administrativă, dovadă pe care recurenţii nu au produs-o.
În acest context sunt de menţionat prevederile art.244 (2) din codul de procedură civilă potrivit cărora, suspendarea judecăţii pentru motivele de la alin.(1) pct.1 şi 2 din text va dăinui, până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea, a devenit irevocabilă.
În raport cu cele menţionate, motivele de recurs nu pot fi reţinute, încheierea recurată fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.S.C.şi S.N.B.C.. împotriva Încheierii din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, Secţia civilă (dosar nr.4021/2000).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1923/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 589/2002. Civil → |
|---|
